ZODII ÎN CUMPĂNĂ este o publicaţie de atitudine naţională în cultură, de memorie culturală şi naţională, de literatură şi artă, de comentarii şi analize literar-culturale.

Blogul ZODII ÎN CUMPĂNĂ propune varii articole apărute în ediţii tipărite ale publicaţiei, dar şi teme de dezbatere cu caracter cultural şi istoric.

Directorul onorific al ZODIILOR ÎN CUMPĂNĂ este Caşin Popescu, fondatorul publicaţiei, iar redactorul responsabil este Octavian Blaga.

Sunt binevenite contribuţii pentru ediţia tipărită sau varianta electronică (prin e-mail: ad.sumus@laposte.net).

7 gânduri despre &8222;ZODII ÎN CUMPĂNĂ&8221;

  1. SĂ NU MAI PLECI

    Să nu mai pleci, iubito,
    cerul a căzut între stele
    atât de-aproape
    de ţi-l torn între genele grele;

    veveriţă-ţi suie
    sângele meu peste sâni;
    cu un gest îl întorci
    şi din nou îl amâni.

    Şi tu parcă
    îmi eşti mai aroape c-o oră:
    ochii tăi,
    doi păienjeni albaştri-i devoră.

  2. OCHII TĂI…
    … căprui,
    au culoarea acestei toamne
    şi se bucură vântul,
    când îţi sărută părul;
    şoapta gurii tale,
    e gata să condamne
    când sărut ochii
    şi gura unei fetişcane.

    Eşti strălucitoare
    ca şi luna acestei toamne
    şi ai obrazul
    mai dulce decât mărul;
    ochii tăi căprui,
    au culoarea acestei toamne
    şi se bucură vântul,
    dezvelind piciorul.

  3. LAUDĂ PĂRULUI TĂU

    Din părul tău
    o cămaşă să-mi ţeşi,
    uscând-o la soare
    să-mi fie suavă;
    cu rouă s-o speli,
    cu maci aleşi,
    cu petale de trandafir
    şi de cireşi.

    S-o îmbrac,
    când cu mine ieşi
    în bucuria înserării
    prin dumbravă;
    din părul tău,
    o cămaşă să-mi ţeşi,
    adeverind
    iubirea ta grozavă.

  4. C Â N T E C

    Bustul tău
    e mândru soare,
    şi tăceri
    şi chiar uimiri;
    e mireasmă
    ameţitoare,
    un oftat…
    nedumeriri.

    Ieşi în prag
    şi iscodeşte,
    lasă-mă
    să te sărut;
    toată lumea
    te doreşte
    eu rămân
    un surdo-mut.

    Bustul tău
    e mândru soare,
    toată lumea
    te doreşte;
    e mireasmă
    ameţitoare,
    e ceva
    ce nu sfârşeşte.

  5. ÎNCÂNTARE

    Satul meu
    e frate bun cu mine,
    cu mine vieţuieşte,
    la bine şi la rău;
    menirea mea
    mi l-a stimat în bine-
    satul meu
    e frate bun cu mine.

    El m-a îndrăgit
    şi astăzi mă susţine,
    copil fiind
    şi-apoi un brav flăcău;
    satul meu
    e plin de cântec şi albine –
    nu l-am făcut,
    niciodată, de ruşine.

    15 Decembrie 2008

  6. CÂND ERAM COPILANDRU…

    Copilandru fiind, plecam cu tata la vânat,
    nu ştiam multe, dar mă fermeca câmpia;
    pe Bob, câinele nostru, îl luam cu noi
    şi cutreieram, în lung şi lat, toată glia.

    Vânam mulţi iepuri, raţe şi turturele,
    prepeliţe multe şi grele împuşcam,
    eu încărcam tolba şi chiar ciorchinarii
    şi cu ele, toată ziua, mă tot luptam.

    Odată mi-au pus o vulpe pe spinare
    şi îi simţeam căldura prin rucsac,
    după un ceas m-a cuprins o scărpinare
    de nu ştiam, încotro să fug, şi ce să fac.

    Pe glie, prin trifoaie şi miriştii,
    întotdeauna găseam un vânat bogat,
    bogată a fost şi copilăria mea-
    de vânat,eu, nici azi nu m-am lăsat.

    Acum plec singur, pe glie, la vânat
    iar Bob şi tata, ţărână s-au făcut;
    ştiu, desigur, pre multe despre viaţă
    şi viaţa o strâng în braţe şi o sărut.

    George PENA

  7. PLUGUŞORUL NOU
    (variantă adaptată)

    Aho, aho, dragi compatrioţi,
    Noi vă iubim acum pe toţi;
    Nu trageţi la porţi zăvorul,
    Căci venim cu Pluguşorul
    Şi trimitem în toată ţara
    Pluguşor cald, ca şi Sahara,
    Pluguşor scris şi zis,
    Pe o pagină pe biz,
    Să răsune peste văi
    Şi buhai şi zurgălăi,

    Hăi, hăi, hăi!

    Pluguşorul acesta, aşadară,
    Îl rostim, azi, bunăoară,
    Şi de pe bizul nostru drag
    Va sosi la toţi cu drag,
    Azi, când Anul Nou ne vine
    Să-nchinăm cupele pline,
    pantru patria sărăcită
    pentru Poezia chinuită,
    pentr-acest mâine măreţ,
    Pentru bizul cel isteţ,
    Să cinstim câte-un pahar
    Cu licoare de Cotnar,
    ori cu zaibărul de Vlaşca,
    Ca să strige toată gaşca,
    Cu sulflete de văpăi,

    Hăi, hăi, hăi!

    Când spre mare, azi, coboară
    Dunărea cea milenară
    Vede prin judeţe-n cale,
    Încercări industriale,
    Că cele Mari s-au dus pe apă
    A ajuns lumea la sapă
    la sapă şi rogojină
    dar cine poate acum s-o spună?!
    Nu-I păşune, nu sunt văi,

    Mânaţi măi, hăi, hăi!

    Şi colindând a noastră ceată
    Pe glia cea albă toată
    Ne primesc mănoase-n cale
    Înţelenitele tarlale,
    Omul-frate, holda–rară
    Căci am dat-o acum în bară,
    Grâu cu boabe cât furnica,
    Lanuri ce nu fac nimica
    Şi porumbii cât urzica,
    Irigaţii terminate de ţigani,
    Pământuri furate de barosani;
    Pier vaci, oi cu lâna de zăpadă
    S-a pierdut mioara din baladă,
    Au murit şi păsări în şiraguri
    Stupii nu mai au nici faguri,
    Mere dulci azi importăm
    Guvernul să-l lăudăm,
    Tot înainte măi flăcăi

    Hăi, hăi, hăi!

    Dar iată, ceata voiniceşte
    Către casă o porneşte,
    Iar l-a despărţire vrea să spună
    La mulţi ani şi voie bună,
    La mulţi ani cu sănătate,
    Pentru baroni fără păcate
    Şi pentru noi toţi, fete şi flăcăi

    Hăi, hăi, şi tot înapoi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s