Către Nistru

Scrisoarea mea e simplă ca un hrisov domnesc

şi-i meşterit cuvântul cu trudă, ca la plug,

de veţi simţi, citind-o, că sincer nu vorbesc

ucideţi-i vocala şi ardeţi-o pe rug.

Vă scriu, deşi-ntre inimi frăţeşti, o apă dură

acum încătuşată ca un puşcăriaş

taie-ntre fraţi de sânge, brutal, o arătură

care-nghiţi o parte din neam, ca pe-un ocnaş.

Veniţi la voi acasă voinicilor orhei,

şi voi de la Soroca, Tighina şi Cahul,

consideraţi că Prutul prea mult visat de ei

este-un tratat himeric, neavenit şi nul.

Eu nu invoc istorii când dreptul este drept,

nu amestec cu basme istoria străbună

căci ştiu până voi pune creioanele pe piept

că Nistrul ni-e hotarul înmugurit de lună.

Veniţi la voi acasă ca nişte păsări care

s-au rătăcit în zborul prelung, peste ocean,

să se-ntregească Ţara-n străvechile-i hotare

având drept temelie os dac şi os roman.

Vom sta cu toţi la masă-n sălaş voievodal,

vom chibzui la Ţară şi la destinul ei

căci voi sunteţi o fibră a doinei de caval

străini în lumi străine, iubiţii fraţi ai mei.

Poezie inedită de Ion Iancu Lefter

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s