Amintiri despre Petre Gavriş (1952-1982)

M-a emoţionat să citesc în numărul precedent al revistei „Zodii în cumpănă” un buchet de poezii foarte existenţiale, semnate de un fugar prin această lume, sculptorul de cuvinte PETRE GAVRIŞ, trecut prea devreme prin porţile cerului, la o vârstă, când alţii abia se aşează în maturitate. Şi aşa mi-am adus aminte de întâlnirile noastre de la Cenaclul „Iosif Vulcan”, de la Casa de cultură a sindicatelor din Oradea, care prin anii de după deschidere, la 25 decembrie 1972, devenise cu adevărat un centru cultural al Orăzii, la care lumea venea spontan şi firesc, din curiozitate, ca la o construcţie nouă şi surprinzătoare, deschisă în toate direcţiile, în contrast evident cu închiderile produse în cultură după Plenare CC al PCR din 3-5 noiembrie 1971. Ca primul director al Casei de cultură a sindicatelor, a cărei construcţie am încheiat-o şi apoi am condus-o între anii 1971-1978, am adus acolo Cenaclurile „Iosif Vulcan” şi „Ady Endre”, când nu aveau sediu permanent şi se adunau pe unde puteau, le-am asigurat un loc bun pentru ele, care au şi avut acolo o activitate fructuoasă, din care au rămas multe urme literare. Acolo, adus de către profesorul de talente Cornel DANA, a venit mai întâi Petre Gavriş, ca un tânăr firav fizic, dar deosebit de puternic psihic, care scria aşa de frumos, încât mi se părea că îşi picta poeziile. Acolo a adus din desenele sale, de inspiraţie brâncuşiană, din care acum mai găsesc două, pe care le dau pentru tipărire în revistă, ca un semn despre personalitatea sa armonioasă, totodată bântuită de griji pentru lume şi pentru destinul filosofic al omului, în timp ce de sine nu se ocupa nicidecum, umbla flămând şi dezbrăcat, dar cu sufletul incandescent, având o putere calorică a sufletului de o ingenuitate dezarmantă. Nu prea era în rând cu lumea şi am plănuit să-l însurăm, ca să capete o îngrijire firească din partea unei femei iubitoare, care să-i facă de mâncare şi să-l poarte îmbrăcat, dar nu am reuşit, deşi fata plângea după el, dar s-a dus… s-a dus în Bucureşti. Unde a lucrat mai mulţi ani pe lângă ateliere de sculptură în Cişmigiu, împreună cu fratele lui, de asemenea fire de artist spaţial. Ne-am reîntâlnit în Oradea, prin graficiana Aurora Nagy, după câţiva ani, era neschimbat, era toamna şi era frig, prin noiembrie în 1978. Atunci l-am invitat la noi acasă, unde soţia Elena, care-l preţuia şi compătimea foarte mult, ca pe un tânăr de bună educaţie, dar nefericit, ne-a dat de mâncare, apoi i-a dat de cadou paltonul meu din studenţie, la care ţinea foarte mult, căci în acela ne căsătorisem în 1964. Dar i l-a dat şi Petre Gavriş a plecat, învelit în această căldură sub vântul subţirel de seara. Şi nu l-am mai văzut, de la el mi-au rămas un teanc de poezii frumos manuscrise cu litere mari în tuş maron şi câteva desene, care nu mai ştiu pe unde sunt. Decât aceste două, datate martie 1974, care fac elogiul unui spirit elevat, cu simbolul cărţii, învelind geometric mintea lui Brancuşi şi cu silueta Rugăciunii funerare a lui Brancuşi.

Le depun aici, ca un semn de memorie pentru fratele Petre şi de apropiere tot mai mult de el. Scrierile şi desenele lui sunt vrednice de bibliotecă, de pe unde or fi, merită şi trebuie să fie adunate şi publicate în volum… Oare, câte asemenea pietre cad şi se pierd din zidirea culturii româneşti, din cauza indolenţei
noastre!
Constantin MĂLINAŞ

2 gânduri despre &8222;Amintiri despre Petre Gavriş (1952-1982)&8221;

  1. Am cautat pe google din curiozitate numele unchiului meu, Petre Gavris. M-am bucurat sa vad ca dupa atatia ani cineva isi mai aduce aminte de spiritul talentat si libertin al acestuia. Ne-am gandit si noi demult ca poeziile lui ar merita sa fie publicate intr-un volum pentru ca noi detinem majoritatea acestora, cele care au ramas, si nu sunt putine. Daca doriti sa le publicati, suntem dispusi sa va ajutam, astfel ne-am implini un vis, si toata munca lui nu va fi fost zadarnica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s