Elogiile

versuri de Ştefan Dumitrescu

Glorie Domnului Mihai Eminescu

Elogiul 2

Glorie domnului Mihai Eminescu imnuiau pietrele!

Glorie domnului Mihai Eminescu imnuiau pietrele!

Glorie domnului Mihai Eminescu imnuiau pietrele!

Glorie domnului Mihai Eminescu imnuiau pietrele!

Şi deodată le-au crescut crini înalţi în mâini!

Glorie domnului Mihai Eminescu imnuiau lăcustele!

Glorie domnului Mihai Eminescu imnuiau lăcustele!

Glorie domnului Mihai Eminescu imnuiau lăcustele!

Glorie domnului Mihai Eminescu imnuiau lăcustele!

Şi deodată le-au crescu lumânări înalte în mâini!

Glorie domnului Mihai Eminescu strigau albiile râurilor!

Glorie domnului Mihai Eminescu strigau albiile râurilor!

Glorie domnului Mihai Eminescu strigau albiile râurilor!

Glorie domnului Mihai Eminescu strigau albiile râurilor!

Cu râurile înalte în mâini arzând ca nişte lumânări!

Mihai Eminescu

Elogiul 10

oh, căci ce este fluviul

decât mâna muntelui

mângâind blana mărilor

mângâind blana mărilor

oh, căci ce este pasărea

decât mâna întinsă

a cui mână întinsă este pasărea

a cui mână întinsă

oh, căci ce este omul

decât mâna întinsă a ţărânei

înspre ce se întinde mâna ţărânei

înspre ce se întinde mâna ţărânei

înspre ce se întinde

oh, căci ce este cântecul lui

decât mâna întinsă decât mâna întinsă

mângâind moartea pe buze

mângâind moartea pe buze

mângâind moartea pe sufletul ei

mângâind moartea pe sufletul ei

luminos verzui ca burta oceanului

oh, şi moartea

a cui mână întinsă este ea

a cui mână întinsă este ea

a cui mână întinsă.

Elogiul 4

Oh, cum trec domnii Mihai Eminescu şi Veronica

Micle pe sub munţii înfloriţi

Parcă ar fi mirii lumii parcă

Ar fi cerbii

Cu stele în coarne parcă ar fi corăbii cu

Velele în flăcări

Susţinând bolta lumii

În vremea aceasta în seminţe au loc

Mari baluri

Mireasma albăstrie a esenţei luminează

Odaia pustnicului

Pe suprafaţa conceptelor creşte

Mătasea broaştei (lumina e

sentimentul soarelui frunza e

sentimentul arborelui

râul e

sentimentul clipocitor al muntelui

moartea

al cui sentiment este?) în

curând drumurile se vor

transforma în mari conducte

iubirea se vede în fundul lumii ca

un opaiţ

o, cum trec domnii Mihai Eminescu

şi

Veronica Micle

Pe sub munţii înfloriţi !

Imn

Vai nimeni n-a mai venit pe muntele

de lumină unde eu singur

îmi cioplesc statuia de marmură

în apusul în care privesc pur.

Pasărea peste patrii a cântat

ceaţa de aur care urca pe ţărmuri

cine ştie dacă nu sunt steagurile

sufletelor strămoşilor plecaţi la luptă.

Şi râurile despărţind cântarea

poetului antic al câmpiei neamul

e un cântec înflorind urcând

din văile de aburi ale patriei !

Un gând despre &8222;Elogiile&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s