Defăimarea lui Cezar Ivănescu: o provocare riscantă

Ion Murgeanu

 

Puţin înainte ca CNSAS-ului să i se ia jucăria, ca urmare a unui joc periculos de picioare, practicat la Curtea Constituţională – pe motivul „de lebădă” a lui Felix Motanul, alias Dan Voiculescu, unul din cei mai tenebroşi „oameni de afaceri”, scoşi din mantaua comunismului, „biroul CNSAS” mai avu timp să răspândească fumigena „colaborării cu securitatea” a poetului Cezar Ivănescu, anticomunist notoriu, aflat tot timpul, în vechiul regim, sub strictă supraveghere, şi-n interdicţia de-a se apropia de „conducătorul iubit” la mai puţin de o sută de metri…Ceea ce, cum îl ştim, nici nu credem că şi-ar fi dorit-o, poetul „Rod”-ului şi-al „Baaad”-ului, al „Muzeion”-ului şi al „Doinei”. În absenţa „inchizitorului şef” Mircea Dinescu, de la CNSAS, aflat într-un mic turneu parisian, lucrul păru de mirare, cum de ajunsese „biroul” tocmai atunci la dosarul poetului, şi cu ce scop anume răspândise zvonul înaintea „verdictului” oficial?! Cu binecunoscuta vehemenţă poetul a răspuns prompt infamei provocări, acuzându-l direct pe Mircea Dinescu, fostul său coleg din redacţia revistei „Luceafărul”, cu care avusese, la vremea respectivă, belicoase afaceri de regulat; deci, pătimaş cum îl ştim, tragicul poet îi atribuia lui Dinescu calităţi, cât nici el nu visase: general de securitate şi activist al partidului comunist. În stilul său zeflemist, poetul Dinescu îi răspunse re-încărcatului său adversar, că nu avea decât grad de soldat fruntaş, chiar dacă făcuse armata „pe ochi frumoşi”, într-o unitate de securitate, şi dacă fusese membru de partid, făcuse totul pentru a fi exclus înaintea acţiunii „Disidenţa” cu voie de la poliţie (ca atâţia alţii, de altfel) şi-a „arestului la domiciliu” mai mult de ochii lumii, şi-ai postului de radio „Europa liberă”… Sunt atâtea de stabilit „în regim de urgenţă”, înainte chiar de primele audieri în procesul comunismului, şi nu neapărat pe baza dosarelor de securitate, scoase de la naftalină de limfaticul, altfel, CNSAS, în ce ordine şi după ce „priorităţi”?!

E clar ratingul mult discutatei şi discutabilei instituţii se datorează  gurii-sparte a lui Dinescu, membru al biroului CNSAS, prezent, vorba lui nenea Iancu, „am n-am treabă” în faţa presei cu ultima informaţie, augmentată însă şi de amintirile din copilăria sa literară, când se vânturau atâtea, mai ales despre scriitorii foşti deţinuţi politici; Dinescu lansase, astfel, fără nici o acoperire, informaţia despre regretatul mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală, totodată şi talentat scriitor, cum că la un 23 august, i-ar fi cerut direct lui Ceauşescu, să-l avanseze de la gradul de colonel la gradul de general; „informaţie” de cafenea literară, probabil;  şi tot poetul „Beţiei cu Marx”, Mircea Dinescu, a iniţiat şi condus campania cu „berbecuţii puşi la frigare” a unor feţe bisericeşti, ameninţate cu datul în vileag, dar rămase, în lipsă de dovezi, curate şi inefabile ca şi Duhul Sfânt al misiunii lor creştine…

Cu Cezar Ivănescu lucrurile pot să se complice: în vremea aceea …puţini din autorii ce se afirmau cu maximă dificultate, atunci când li s-a dat drumul să publice, totuşi, şi criticilor să scrie pozitiv despre opera lor, au rămas în afara bănuielii de-a nu fi făcut „pactul cu diavolul”…Cezar Ivănescu s-a aflat la un moment dat sub aripa protectoare a lui Marin Preda (noi l-am dus şi l-am prezentat, prima dată, marelui prozator , directorul editurii Cartea Românească), care a şi înlesnit să-şi tipărească masivul, neobişnuitul, compozitul volum „La Baaad” (poezie, teatru, eseu), 502 pagini pe format înalt…La moartea lui Marin Preda poetul nu a mai fost, o clipă,  alături de marele său prieten; o liotă de „mititei”,  un roi de gâze literare dansaseră în jurul luminii ultimului succes literar predist, cu „Cel mai iubit dintre pământeni”…

Într-un volum postum, „Pentru Marin Preda”, Cezar Ivănescu a reiterat o serie de învinuiri, vituperând, în dreapta şi în stânga ( din păcate acesta devenind la el un fel de „stil” publicistic), şi pe câteva nume ilustre, dintre care nu a lipsit, la ziua morţii lui Marin Preda, nici poetul Dinescu…Se punea gaz pe foc unei mai vechi antipatii reciproce degenerată într-un penibil conflict…Nu numai „marele singuratec” Marin Preda nu a avut parte de prieteni devotaţi şi loiali, dar nici Cezar Ivănescu, ambii născuţi, dacă-mi aduc bine aminte, în zodia orgoliului regal al Leului, şi în aceeaşi zi, a Schimbării la faţă, 6 august, cu o diferenţă de ani, fireşte, ca de la maestru la discipol…

Orgoliul nepotolit îl costă poate, cel mai mult, pe prietenul nostru Cezar Ivănescu, poetul cel mai pur în specie estetică absolută, poetul cel mai muzical în gamă îngerească, la  rotirea de osii inefabile a sferelor celeste; marele poet, în fine, cel mai mare poet român postbelic ivit pe testamentul limbii literare eminesciene, dincolo de clasamentele curente, de coterii, şi de canoanele trecerii dintr-o barcă într-alta…Ce i-o fi trebuit să se implice într-un joc al ierarhiilor dubioase, din care autenticul său talent, specialul său talent l-a exclus ab initio; de ce i-a trebuit să sufere pentru nimic,  dacă nimeni „nu-l vede” şi nici nu-l citeşte cel puţin, în litera şi-n  toată măreţia  amplitudinilor sale; a crezut fie şi pentru o clipă că era chemat să fie preşedintele găştilor literare imunde, din „turcitul Bucureşti”?! Retras de o vreme în Iaşi, ca director al Editurii Junimea, nerenunţând  însă la naveta Bucureşti-Iaşi, hăituitul poet nici în dulcea capitală a Moldovei nu a trezit un unanim entuziasm; cine cunoaşte provincia culturală românească îşi poate da seama; o dâră de respect, datorată evidentului său talent, şi atât; respectul datorat operei sale i-ar fi ajuns să trăiască o glorie subsumată, lucrând pentru o recunoaştere de dincolo de lovituri şi poncife; dar omul dificil, „genus iritabile vatum”, a ales să participe şi să se manifeste altfel; poate amestecul „sanguinar” de rase, pe care singur şi-l recunoştea undeva, într-un vers: „grec, albanez, turc şi moldav” să fie de vină?! Conflictul ivit după eşecul campaniei sale electorale, la preşedinţia Uniunii Scriitorilor, cu un scor de febleţe, totuşi, pentru poet, ca să zicem aşa, se perpetuează, nefiind fără o legătură subterană, în conflicul de azi, cu „dosarul de la securitate”…Care dosar?! Poetul Cezar Ivănescu, învinuit a fi fost informator al  securităţii „după ureche”, de anticul şi străvechiul său  duşman literar Mircea Dinescu, care într-o emisiune pe Realitatea TV, cu nelipsitul său pataşon Stelian Tănase, afirmă ca „dintr-o furie”, aşa, la plesneală: „A fost informator, domne, ştim noi”… Dar să ştie şi Grivei, nu-i aşa…

Poetul declarase greva foamei la Sala Oglinzilor de la Casa Scriitorilor. Adversarul său electoral Dl N. Manolescu, preşedintele în funcţie al US, a trebuit să dea un comunicat presei, prin care să pună lucrurile la punct măcar formal: „Nu există nici un dosar de informator şi nici un verdict pe numele poetului Cezar Ivănescu”. Greva foamei a încetat dar urmele traumei nu; în succesivele „greve ale foamei”, prin care a atras de-a lungul vremii atenţia asupra stării dificile, precare, cel mai adesea grave, în care a trăit şi a scris; asupra desfiinţării abuzive a cenaclului Numele Poetului, de la revista „Luceafărul”; asupra tratamentului barbar din timpul ultimei mineriade, de la care a scăpat, aflându-se într-o redacţie vandalizată, mai mult mort decât viu, temperamentul de luptător al poetului, sau orgoliul de „hoplit literar” va fi avut de câştigat; caracterul omului s-a vulnerabilizat şi mai mult însă; singurătatea „geniului neînţeles” strigă din toate părţile, şi jură pe numele lui unic şi inefabil, atunci  când îi redeschizi cărţile de poezie… Au fost câteva emisiuni, dar mai ales cea de pe B1 TV  la „Naşul”, unde poetul a răspuns cu calm şi adevăr infamei provocări, lipsită de  argumente, cu gura cusută de invectiva minciunii; acest lucru avea loc după ce şi Mircea Dinescu primise la Botoşani Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” câţiva ani  după  Cezar Ivănescu, la aniversarea din acest an a 153 de la naşterea lui Eminescu, prilej cu care un ziar din Bucureşti publica un simptomatic documentar despre moartea „poetului nepereche”; conform acestui documentar, susţinut de istorici literari dar şi de prestigioşi medici, poetul Eminescu ar fi murit asasinat, din motive politice, dar cu complicitatea şi a „amicilor” săi literari, oameni politici ai vremii, după ce mai întâi i se înscenase legendara, de-acum, „nebunie”…

Să spunem, deci, că istoria se repetă, pe-aceeaşi falie şi tragică şi grotescă?! După ce, într-o altă carte post-decembristă, „Timpul asasinilor” , poetul Cezar Ivănescu, aflat el de data aceasta în corzile unei triviale defăimări, atrăsese atenţia că Nicolae Labiş însuşi fusese „asasinat”, căci fiind urmărit, pas cu pas, în acel tulbure decembrie 1956, fusese „ajutat” să lunece sub roţile sinistrului tramvai numit destin…

Am dezvoltat altădată,  despre trista „vocaţie”a poporului român din istorie, ajutat mereu de observatori prea puţin amicali, din afară, de a-şi elimina marii conducătorii; observăm cu adâncă mâhnire că nici la capitolul „poeţi de geniu” nu stăm mai bine… Cui prodest? L-am întreba totuşi pe Mircea Dinescu?! Ca poeţi cei doi nu au nici o incidenţă şi nici o „coincidenţă” : distanţa de la unul la celălalt, cu trecerea timpului va deveni „cosmică”;  Quidlibet audendi potestas/  „Posibilitatea de a îndrăzni orice, îngăduinţa oricărei îndrăzneli”, zice latinul coleg Horaţiu, inclusiv al poetului de la Slobozia, nu-i va şterge audienţa „din istorie” a „detonatorului”  Mircea Dinescu, din 21 dec. 89; dar trasul „la gioale”, tipic balcanic, într-un adversar lipsit de abilităţile lipsei de sportivitate, dar încăpăţânat să practice, cu vehemenţă fairplay-ul, nu va fi uşor uitat…

Defăimarea poetului Cezar Ivănescu , ponegrirea lui, fie şi „într-o clipă de neatenţie” a unei lumi şi-a unei societăţi grav avariate, batjocorirea numelui său, umilirea omului, înjosirea aproapelui, vor face un nou dosar de istorie literară, amintind, fireşte, de dosarul Macedonski-Eminescu, şi de atâtea altele, din care, din nefericire, n-am învăţat, nu învăţăm nimic.

 

CEZAR IVĂNESCU

 

JEU D/AMOUR

(Clară lumină)

 

! cei ce-L ucid azi pe Domnul, tot ei şi ieri l-au ucisu-L

L-or duce în dimineaţă, L-or duce să-l răstignea -,

cei care azi ne-nchid, tot ei şi ieri ne-au închisu-L

Sufletul Nemuritor, tot în tremniţă grea,

cei care azi ne închid, tot ei şi ieri, ne-au închisu-L

Sufletul Nemuritor, tot în temniţă grea!

 

!ei ne-au scuipat toată viaţa, ne-au scuipat faţa şi scrisul,

casă a vieţii doar visul, visul în el ne primea,

ne întoarcem doar în vis şi preamăream numai visul,

visul în inimă scria doar cu inima mea,

ne întoarcem doar în vis şi preamăream numai visul,

visul în inimă scris de inima mea!

 

! cei ce ucid mă aşteaptă, eu pentru ei sunt ucisul,

vine acea dimineaţă care mă va libera,

tu întoarce în vis şi preamăreşte doar visul,

în inimă şi l-am scris doar cu inima mea,

tu întoarce în vis şi preamăreşte doar visul,

în inimă ţi l-am scris doar cu inima mea!

 

! eu numai versul l-am scrisu-l, eu numai versul l-am scrisu-l,

muzica e doar visare, muzica e doar visa-,

tu te întoarce în vis şi preamăreşte doar visul,

în inimă ţi l-am scris doar cu inima mea,

tu te întoarce în vis şi preamăreşte doar visul,

în inimă ţi l-am scris doar cu inima mea!

 

! inimii Clară Lumină i-ai fost mie, Proscrisul,

balsam şi Ţară a Verii cu Tinereţea în ea,

dacă mă-ntunecă azi de suferinţă abisul,

Clară Lumină din inimi, nu te-ntuneca,

Dacă mă-ntunecă azi de suferinţă abisul,

Clară Lumină din inimi, nu te-ntuneca!

 

…………………………………………………..

…………………………………………………. ”

 

5 gânduri despre &8222;Defăimarea lui Cezar Ivănescu: o provocare riscantă&8221;

  1. Splendid, dureros si premonitoriu poemul lui Cezar Ivanescu.

    Cum sa nu-l urasca mascaricii vremurilor noastre, ‘oamenii noi’ rezultat hidos al melanjului comunist-postdecembrist samd.?

    Nimeni nu-i profest in tara sa…

    Ce sa inteleaga M. Dinescu din tragismul devorator de viata, din subtilele imagini, acelea pe care le elogia si Noica atunci cand ii spunea lui C. Ivanescu ca ‘peste tot in poezia dumitale simt ceva sacru…’, din toata candoarea scrisului divin al acestui imens si tragic artist?

    Cu ce senzori sa perceapa acest troglodit de M. Dinescu, slobozit si slobod la gura rafinamentul scriiturii lui Ivanescu?

    Cu senzorii care i-au fost implementati la Academia de Partid St. Gheorghiu, cu cei pe care i-a primit in dotare la inscrierea in PCR?

    De altfel M. Dinescu pare cuprins de un microb al nebuniei pt ca nu mai percepe gravitatea niciunui lucru de pe lumea asta, fie el din domeniul legislativ, moral, intelectual…

    Aflat intr-o postura evidenta de ilegalitate, fiind intr-un vadit conflict de interese conform legilor in vigoare in anul de gratie 2008, in Romania, declara nici mai mult nici mai putin decat „Ca-l doare in C–R ca este incompatibil!” /fiind si in Colegiul CNSAS – functie asimilata celei de Secretar de Stat si in Consiliul director al ziarului Cotidianul/. Atunci, noi, solidari cu aceasta durere strict pozitionata dpdv anatomic si oarecum jenanta nu-i putem dori, cu toata compasiunea de care poate da dovada un popor crestin, decat dureri mult mai rafinate… pentru inceput, poate de cap… in viitor speram din tot sufletul si unele legate de ce nu, de procese? Ar trebui totusi la un moment dat sa raspunda si in fata instantei judecatoresti, ca doar n-om astepta totul de la instantele divine, nu?

  2. CONTRASTE

    Poetul n-are vârstă şi vorbeşte în poezii!

    În viaţa asta cu bravare
    şi plină de fantasme,
    mi-a fost dat să văd
    păcate şi de toate;

    deştepţii să câştige,
    proştii să adaste-
    în viaţa asta cu schimbare
    şi plină de contraste.

    Cine-i sus şi tare,
    fuge de năpaste,
    gloria la dânşii,
    foamea doar la gloate;

    în viaţa asta cu bravare
    şi plină de sarcasme,
    mă-ntunecă trădarea
    feţelor mascate.

    George PENA

  3. Reproduc un fragment dintr-un interviu dat de maestrul Cezar Ivanescu:

    „Cum infrunta poetul Cezar Ivanescu aceste timpuri?

    – In mod diferit si daca vreti de la sezon sa sezon. Acest deceniu pentru mine (am si spus-o in alte interviuri) a fost cel mai greu interval din viata mea, cel mai dificil si cel in care m-am acomodat cel mai greu. Vremurile de tranzitie, care la romani dureaza de pe la inceputul veacului (regina Maria este cea care a lansat sintagma – epoca de tranzitie) le-am infruntat tot mai usor pe vremuri si mai dificil in ultimul deceniu. Pentru ca daca inainte de 1989 eram un anticomunist fara probleme si stiam cum ma situez in raport cu puterea si cu ceea ce se intimpla (anticomunist – nu disident, pentru ca disidenta s-a facut, cum bine spune si termenul – de la partidul comunist. Adica au fost comunisti care din convingere, din interes, din diferite influente straine, au devenit disidenti, au inceput sa combata comunismul din interior s.a.m.d. Toti, insa, fireste – cu o anumita funie legata bine de spate).

    Adevaratii artisti insa lucreaza fara plasa de asigurare. Daca se intimpla sa cada – mor. Saltul e mortal. Eu am fost, daca vrei, saritor la trapez fara plasa toata viata. Acesti 10 ani eu nu-i consider deloc nici democratie cum se pretinde in Romania, nici libertate, nimic altceva nu sint acesti 10 ani decit o prelungire sinistra, ceausista. Adica toate racilele ceausiste au fost duse la ultimele lor consecinte. Puterea pe care o detinea un singur personaj a fost impartita la citeva mii de personaje, toate imbogatite peste noapte, devenite, aceste personaje, mici tirani ai Romaniei.“

  4. Dreptate pentru Cezar Ivanescu

    În numele dreptatii în cazul Cezar Ivanescu va trimit un scurt pasaj dintr-o ultima scrisoare care îi era adresata domnului Nicolae Manolescu – presedinte al USR…„Ceea ce ma intereseaza aici este sa va fac evidenta situatia grotesca în care am fost pusi de lipsa de profesionalism al Directorului de imagine si comunicare al USR: dupa primele anunturi murdare ale presei, din 30.01.2008, Directorul de imagine si comunicare al USR (ca si toti semnatarii stirii calomnioase, toate mediile etc.) trebuia sa acceseze site-ul CNSAS si sa vada ca în 2008 nu este nici un comunicat de presa oficial (nu s-au tinut audieri, nu s-au dat verdicte etc.), singurul text truvabil fiind Ordonanta de urgenta Nr. 1 din 6 februarie 2008; concluzia logica: de la agentia de stiri NewsIn, locul 1 în topul asasinilor, si pâna la ultima publicatie amarâta sau post de televiziune (Otv de exemplu) si pâna la si mai amarâta noastra USR, toate se fac complice la actiunea de linsaj mediatic exercitat asupra-mi timp de o saptamâna: a trebuit sa declar greva foamei la vârsta de 66 de ani, luni, 4.02.2008, ora 1200, în Sala cu oglinzi din sediul USR, pentru ca marti, 5.02.2008, Comitetul Director al USR sa dea Comunicatul mai sus citat, eu putând între timp sa dau ortul popii: Comunicatul trebuia dat pe 31.01.2008 (conform Statutului USR, cap. 1, art. 1 si 2) si fara vreo interventie din parte-mi; a trebuit sa declar greva foamei la 66 de ani pentru ca traiesc într-o tara de criminali: o vor plati, sper… Pentru saptamâna de teroare suportata cu viata mea…”.Moartea poetului de geniu Cezar IvanescuPoate ca moartea poetului Cezar Ivanescu, poate ca aceasta moarte suspecta si profund dramatica a poetului de geniu Cezar Ivanescu, cauzata în principal de o culpa primordiala, de natura morala, nu se va dovedi a fi fara consecinte… Am dori ca urmarile sa fie în mod special unele de transfigurare profund crestina, de asanare morala si de sensibilizare a societatii civile. Drame totale se petrec în preajma noastra zilnic, minut de minut, si chiar daca nu sunt în mod direct ale noastre ar trebui sa ni le asumam daca nu din empatie, fie macar dintr-o decizie matura si constienta, pentru a nu deveni o societate dezumanizata, guvernata de o lipsa totala de repere morale, în fapt o societate fara de viitor.

  5. Păcat de suferinţa morală a lui Cezar Ivănescu. Şi când te gândeşti că nici N.Manolescu n-a luat atitudinea salvatoare.
    În iubiri crescut, George Pena

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s