Tragedia evreilor din Spermezeu în timpul ocupaţiei ungureşti din 1940-1944

 Pr. Macarie (Marius Dan) Drăgoi

 

Alături de tragedia românilor din teritoriul ocupat al Ardealului se petrecea şi tragedia evreilor, victime ale şovinismului ungar, ale monstruoasei politici de exter-minare etnică şi rasială dusă de gu-vernele de la Budapesta în anii Dictatului de la Viena.1

Potrivit recensământului efectu-at în anul 1941 în Transilvania de Nord, localitatea Spermezeu, din totalul celor 2078 de locuitori, avea 152 evrei care convieţuiau alături de cei 1889 români majo-ritari şi de cei 34 maghiari, 2 ruteni şi 1 ţigan.2

Numele evreilor din perioada anilor 40 nu mai sunt cunoscute astăzi, decât după “ciuf” (poreclă), de unii dintre săteni, care i-au putut cunoaşte şi cu care au convieţuit. De la sătenii: Nazarica Şerban, prof. Emil Cotuţiu, Vasile Drăgoi, Ioan Balaş şi Şerban Macedon am aflat câteva date care ne vor ajuta în relatarea evenimentelor tragice din primăvara anului 1944. Casele evreilor, foarte încăpătoare şi bine construite (unele se păstrează până astăzi, fiind locuite de români), ocupau partea centrală a satului, cu crâşmele, prăvăliile şi măcelăriile lor, iar românii locuiau doar la periferie. “De unde stă Alexan-dru Dolarului şi până la grajdul taurilor de pe Şes erau doar 4 case locuite de români: casa lui Cotuţiu Simeon la Gura Pără-ului, casa lui Gavrilă a Pando-rului, casa lui Indrei Balaş   şi casa giacului Grigore Cosma” (prof. E. Cotuţiu).

Pe locul actualei case parohiale locuia Şmilcu lui Ida, care avea măcelărie. “La prăvălia lui, chilu de carne îl cumpăram pe 4 ouă” – îşi aminteşte Nazarica Şerban”. “Mama mă trimetea la el când eram copil şi cumpăram petrol pe ouă, pe fileri şi penghi” (Vasile Drăgoi). Alături de locuinţa lui Şmilcu era casa Şoctărului, care locuia cu soţia şi cele două fiice (Ghizi şi Baila). “Şoctăru, rabinul lor, tăia toate găinile evreilor. Cele care nu erau cuşă-re nu se consumau şi se aruncau la butea cu petrol”(prof.Emil Cotuţiu). Lângă casa Şoctărului, din centrul satului, era casa lui Jupu, iar vis-a-vis, unde locuieşte astăzi fam. Ioan Pop locuia atunci Nemeş, care avea magazie cu oale din lut. Alături, pe locul actualului cămin cultural din localitate stătea Fobias cu soţia Laica, evreul “era un fel de negustor având multe terenuri agricole” (Vasile Dră-goi). Sinagoga evreilor a fost construită din piatră în anul 18873 şi era amplasată pe locul actualului magazin universal al satului (cooperativa). Alături de sinagogă se afla şi baia publică. “În sina-gogă, pe pereţi erau pictaţi 2 lei mari, pacă amu-i văd” (Vasile Drăgoi).

Dudăl şi soţia Czili, numită Dudăloaie, aveau cea mai mare prăvălie din sat. Dudăloaie erau o bună comerciantă. Împrumuta cu insistenţă năfrămi, mărgele, felu-rite podoabe pe anumite sărbători ţărancelor din sat, mai ales fetelor. “A doua zi făceam orice să facem rost de bani şi să-i dăm plata, că podoabele erau tare faine şi ne venea bine cu ele. Nu le-am mai fi lăsat de la noi nici în ruptul capului. Ş-amu ţân o năframă cumpărată de la Dudăloaie” (Nazarica Şerban). Casa lui Dudăl  şi Dudăloaie se păstrează până astăzi, într-însa locuieşte familia decedatului Constantin Deneş. “Dudăloaie avea o singură fetiţă, care se numea Zisi, tare alintată. Să zice că le-o împuşcat pe amândouă în lagăr la nemţi că n-o vrut să se despartă una de alta” (Vasile Drăgoi).

În aceeaşi clădire în care locuieşte astăzi Valentin lui Savas-tinu Diacului (la Strajă) locuia Şmil. Acesta avea o moară, iar ca morar pe ţăranul Meftode Cristea. “Moara lui Şmil era în partea de sus a satului şi i se zicea moara lui Meftode. Oamenii când mergeau dimineaţa la lucru lăsau la Şmil, în centru satului, “giptu”. Meftode îl ducea la moară, îl măcina, iar până seara făina era adusă în centru, la Şmil. Oamenii, seara, la întoar-cerea de pe hotar, şi-l puneau în car, gata măcinat, şi-l duceau acasă” (prof. Emil Cotuţiu). Aproape de Şmil, în actualul parc, locuia Şetăr Adolf, care avea o altă măcelărie. Vis-a-vis, pe locul stu-pinei lui Puşcaş, locuia familia Friş, care deţinea cojocărie. Unde locuieşte Cosma Radu se afla casa familiei Nacman, care confecţiona pălării din paie.

Pe locul casei prof. Emil Cotuţiu locuia Hescăluţ (Abraham Hirsch), cu soţia Estera şi mama dânsului, “Avrămoaie”. Acesta avea cea mai mare “crâşmă” din localitate, numită “Biruinţa”. Pe Părău mai locuiau câteva familii de evrei, unul dintre ei era pantofar.

În zona Şes, unde locuiesc familiile Chira, urmaşii lui Pante-limon Chira, stăteau “jidanii” Şaicu, care locuiau împreună cu părinţii şi Aron care avea un băiat pe nume Iţ şi o soră Luţa. “Aron avea o prăvălie şi batoză” (Emil Cotuţiu). Vis-a-vis, lângă locuinţa lui Gavrilă Balaş stătea Vais, “un jâdan de statură mică”, pantofar şi brutar de meserie, “avea cuptor de copt pâine”. Lângă casa lui Vais se mai afla casa cărăuşului Ferşală, care transporta cărbune de la Agrieş în Reteag la vagon. Pe locul unde sunt casele lui Ioan Curtuşan şi Timoftei Baias locuia Duvădber care se ocupa tot cu cărăuşia şi Motală care era fierar şi croitorul Mendălu Lupului.

Vecin cu casa lui Indrei Balaş locuia evreul Mindala din Poieni (în apropiere de locul unde se ţinea târgul în acea perioadă). Evreul Moise Aizic, cel care deţinea presa de ulei şi Moara Sâtii, îşi avea locuinţa pe locul actualei case a lui Alexa Morarului (Ioan Balaş).

Tot pe Şes unde locuieşte familia învăţătorului Benedi Rus se afla casa lui Benţien, care era cojocar. Alături locuiau Flocioile, evreice croitorese în casa cărora “se cocea pasca jidovască” (prof.Emil Cotuţiu). Vis-a-vis unde este casa familiei Grigore Rus mai locuia un evreu, Dolfi, care se ocupa tot cu cărăuşia. “Avea patru cai şi două căruţe. Căra alături de alţi jidani cărbuni de la Agrieş la vagon în Reteag” (prof.Emil Cotuţiu). În apropiere, pe Şes, unde locuieşte Grigore Măierean locuia evreul Moise, iar vis-a-vis, pe locul casei familiei Chira (Şuştărul) se afla locuinţa evreului Şamşi, care avea pompă specială pentru sifon. Pe locul “La Tauri” stătea evreul tinichigiu Avrumitic iar pe locul casei lui Ion Roman a lui Terente locuia evreul Olariu. Doctorul uman din localitate era tot evreu, se numea Vaisner. În perioada 1933-1937 când s-a edificat spitalul uman4, doctorul Vaisner a locuit în centrul satului. Din 1937 a locuit în apartamentul din cadrul spitalului.

Expulzarea evreilor din Sper-mezeu s-a făcut la începutul lunii mai, 1944. Macedon Şerban îşi aminteşte. “Noi, fecioraşii tineri, eram premilitari, <<levente>> cum ni se spunea atunci. Într-o seară am fost adunaţi toţi pre-militarii satului şi ne-o pus câte doi să stăm de pază la câte o casă jâdovească, să-i păzâm să nu părăsească deloc casa. Diminea-ţa i-o adunat pe tăţi grămadă la şcoală: bătrâni, tineri, copii de şcoală, copii mici şi i-o controlat dacă nu au aur. După amiaz i-o dus cu carele la lagărul din Dej.

…vreo 12 jandarmi cu pene o mobilizat carele cu boi din sat. I-o suit apoi pe cară cu ce aveau pe ei. Erau vreo  40 de cară  şi jandarmii unguri îi păzău cu pistoalele, parcă amu-i văd. Copiii plângeau de pe care. Românii, când treceu pe drum carele cu evrei ieşau pe la porţi şi plângeu şi ei. <<Ce plângeţi după tălharii aştia, vreţi să vă duc şi pă voi>>, o strâgat un jandarm la românii care să cântau (plângeau, n.n.). I-o dus pă toţi la Dej şi de acolo în lagăr. Puţini s-o mai întors. Mama ştia jâdoveşe bine. Era bună prie-tenă cu Dudăl, care avea cea mai mare prăvălie din sat. Înainte cu vreo câteva zile de a-i duce, i-o zis la mama: <<Tu, Ană, ia-ţi lucrurile din prăvălie şi ţi le du acasă că pe noi ne-or duce>>. Pentru că jâdanii aveau o stea în piept, mama s-o temut de jandarmi să ieie ceva şi apoi nu o lăsa inima să ia nimic de jalea lor” (Vasile Drăgoi).

La ghetoul din Dej (pădurea “Bungur”) au fost transportaţi cu aceeaşi brutalitate atât evreii din Spermezeu şi localităţile din preaj-ma Dejului, cât şi cei din oraşul Dej. Nu au fost exceptaţi nici evreii care nu purtau steaua galbe-nă. Au fost internaţi în ghetou 7860 de evrei, după unii 8000 de evrei. Viaţa în ghetou a fost foarte grea, cazarea necorespunzătoare, iar aprovizionarea cu alimente defec-tuoasă. Ghetoul era organizat în condiţii inumane, fără adăpost, fără hrană, fără apă, fără closete, fără aşternut, doar cu frunze uscate. Din cauza acestor condiţii vitrege de viaţă au murit 25 evrei şi mai mulţi copii sugari.5

Printre schingiuitori erau Fekete Margareta, Janczo Rozalia (moaşă în Reteag), Gecze Iosif, Dejakanai etc. Acesta din urmă, comisar de poliţie, îi bătea groaznic peste tălpi pe evrei şi apoi îi punea să joace sârba, în timp ce-i bătea în conti-nuare peste burtă şi peste spate. A torturat o mamă de faţă cu fiii ei, după aceea au fost şi aceştia tortu-raţi. Criminalul de război Gecze Iosif a maltratat atât de crunt pe dr. Biro Samoilă din Târgu Lăpuşului, încât acesta a murit.6

Deportarea tuturor evreilor din toate ghetourile din Transilvania s-a făcut în modul cel mai inuman, pe căldurile de la sfârşitul lunii mai şi începutul lunii iunie 1944.

“Toţi evreii au fost îmbarcaţi într-un vagon de marfă câte  70-80 persoane, de-a valma, bărbaţi, femei şi copii, tineri şi bătrâni, sănătoşi şi bolnavi. În fiecare vagon nu s-a pus decât două găleţi, una pentru apă şi alta pentru WC. (…) S-a întâmplat chiar  mai mult, şi anume cadavrele celor care au murit în cursul transportului nu au fost scoase din vagon până la Aus-chwitz, care era staţia finală. În afară de acestă promiscuitate cau-zatoare de dureri fizice şi morale, pe tot parcursul drumului, jandar-mii însoţitori au căutat să inti-mideze în fel şi chip pe cei care îşi făceau călătoria din urmă”.7

După ce trenurile cu victime au ajuns la gara din Kosice, de acolo le-au preluat soldaţii germani, care le-au condus până la lagărul de muncă şi exterminare de la Auschwitz şi Birchenau.8

 

1 Istoria României. Transilvania, II, p.1532.

2 Recesământul din 1941 în Transilvania de Nord, manuscris în curs de apariţie la Facultatea de Sociologie din Cluj-Napoca.

3 Kádár József, Szolnok-Doboka Vármegye monographiája (Monografia comitatului Solnoc – Dobâca), Dej, 1903, vol.VI, p. 138

4 Dispensarul din Spermezeu a fost înfiinţat împreună cu alte şase dispensare: Târgu-Lăpuş, Ileanda, Gârbou, Chiochiş, Iclod şi Gherla. Vezi Afirmarea românească în Someş, patru ani de gospodărie liberală, 1933-1937, Tipografia “Cartea românească”, Cluj, 1937, p.141-142.

5 Istoria României. Transilvania II, p.1568.

6 Ibidem.

7 Ibidem, p.1571.

8 Ibidem.

4 gânduri despre &8222;Tragedia evreilor din Spermezeu în timpul ocupaţiei ungureşti din 1940-1944&8221;

  1. Buna ziua. Am dat peste acest articol si sunt curios sa vad daca se poae afla daca bunica mea a fost evreica. Ea provine din Spermezau. Probabil daca puteti sa imi dati anumite informatii despre cum pot afla. Nu ma pot deplasa in localitate.

  2. Aceasta relatare foarte interesanta si cutremuratoare imi aduce in inima durerea traita pana la moarte de tatal meu (evreu din Baia Mare, supravietuitor al lagarului de la Auschwits), a bunicilor si rudeniilor mele care au suferit psihic si fizic si/sau si-au pierdut viata intr-un mod atat de barbar. Multumesc de articol! Doamne ajuta!

  3. Grozave tragedii au trăit evreii ăștia! De asta se poartă ei atât de uman cu palestinienii, cărora le-au cotropit teritoriile! Românii nu au suferit în lagărele comuniste din cauza lor, și nu evrei erau cei mai amari torționari din lagăre!!!!!!! Nu ei nu știau bine românește și „îi făceau” pe cei mai credincioși Fii ai Neamului, „dușmani ai poporului”! Nu le e rușine!!!!!!! Mai au neobrăzarea să vorbească de rău acest Neam de Martiri, primitor și binevoitor cu toate scursorile afro-asiatice care s-au stabilit Aici,pe pământul binecuvântat al Daciei mele martirizate, dar Nemuritoare!…Nu ne puteți intimida, cu toată puterea voastră obscură! Întotdeauna, Întunericul a pierit în fața Luminii!

  4. Resimt durere, tristete si mare parere de rau cand citesc despre astfel de nenorociri si resimt o mare frustrare ca n-a fost sa fie altfel.
    Ca n-a fost sa fie altfel si in ceea ce ii priveste pe evrei in relatia cu ungurii cat si in relatia evreilor cu romanii, analizand si luand aminte la aceasta relatie si dinspre evrei spre romani cat si invers.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s