Reeducatorul Patapievici dă în gropi

un articol polemic de CORNELIU FLOREA


Săptamânal, joia, citesc Evenimentul Zilei, pentru a afla cum decurg corecţiile reeducatorului H. R. Patapievici aplicate românilor, pe care el îi consideră în scrierile sale 23 de milioane de omuleţi patibulari. După ce ani de zile i-a umilit şi insultat în toate felurile cu scopul de-a le fi ruşine că sunt români, a trecut la o reeducare intensivă – o variantă modernă după cea de la Piteşti – prin spălarea şi stoarcerea scoarţelor cerebrale ale omuleţilor patibulari, după care le-o impregnează cu idei şi ideologii străine, cu fabulaţii gata primite, împrumutate sau personale, ce sunt de cele mai multe ori parafrenice. Şi, cum se întâmplă totdeauna, se găsesc destui nefericiţi cu gura căscată să fie îndopaţi, dezorientaţi sociali sau inhibaţi corticali care cad în orice plasă. Nefericiţii sunt creduli, dezorientaţii acceptă tot ce li se spune, iar inhibaţilor corticali li se pare extraordinar tot ce nu înţeleg. Aceştia formează audienţa lui HRP, sprijinit de cei doi Gabrieli (Liiceanu şi Plesu) şi o anumită mass-medie.

În EvZ din 20 Decembrie 2007, redactorii dependenţi, lipsiţi de profesionalitate şi caracter, au inserat, cu ochii închişi,articolul COMUNISMUL ŞI INTELIGENŢA, în care HRP pleacă de la un articol vechi, de o sută de ani, care se intitula OBLIGAŢIA MORALĂ DE A FI INTELIGENT. Un titlu straniu, de-a dreptul bizar şi ilogic pentru toţi care au o educaţie de bază de zece clase. Nu şi pentru HRP, fiindcă, dacă ar fi avut noţiunile clare de morală şi de inteligenţă nu ar fi căzut în groapa făcută acum o sută de ani, când are atâtea proaspete în jur. Deci, numai pentru HRP: morala este o sumă de reguli şi norme care guvernează comportamentul social, pe când inteligenţa este o funcţie neuro-fiziologică a scoarţei cerebrale prin care percepe, prelucrează şi înţelege situaţiile din mediul înconjurător pentru a ajunge la soluţionarea lor cât mai rapidă şi în mod favorabil. A se vedea manualele elementare sau în ultimă instanţă internetul. Lipsindu-i claritatea noţiunilor şi a raporturilor dintre ele, HRP nu-şi dă seama că începe să dezbată stupidităţi. Nu poţi să obligi un limitat mintal să fie inteligent, oricât patapievicianism ai pompa în el. Asta cu a fi inteligent ca obligaţie, îmi aduce aminte de o anecdotă, în care sergentul gorjan, care auzise cuvântul inteligent, i-a dat ordin recrutului ardelean: “Bă, la mine în pluton să fii inteligent!” La care Gheo din Bonţida i-a spus: “Să trăiţi don’ sergent, io-s someşan”. HRP nu numai că îmbrăţisează un articol depăşit de timp şi raţiune, dar e şi fascinat de el (“ingenios”, “admirabil”), ceea ce ne face sa ne întrebăm, fiindcă veni vorba de inteligenţă: ce IQ are HRP? Ne întrebăm pentru că graforeile lui săptămânale sunt doar nişte înşiruiri neclare de vorbe, neologisme şi fantasme, sunt propoziţii rigide şi ilogice de cele mai multe ori, cu citate străine, să-şi impresioneze clientela, ce nu pot fi produse decât de un IQ foarte modest. Îmi este jenă sa estimez o cifră procentuală.

De la obligaţia morală de a fi inteligent din 1912, după două fraze îmbibate cu patapievicianism steril (rămâi perplex: “cine renunţă la inteligenţă, renunţă la viaţă”), se trece la un articol din 1920 (parcă-i Farfuridi, la tribună), intitulat CALCULUL ECONOMIC ÎN SOCIETATEA SOCIALISTĂ, în care el a descoperit că fără proprietate privată nu există piaţă, fără piaţă, nu există preţuri ş.a.m.d., până ajunge la “fără estimări raţionale calculul nu poate fi raţional”! “Perla anului 2007” pentru admiratori lui, care, probabil până acum ştiau că dintr-un calcul iraţional iasă ceva raţional! De acum pot fi fericiţi şi plini de sine; au fost luminaţi prin reeducare de HRP.

Din alt punct de vedere, nu ştiu a câta intuiţie a avut autorul articolului, care ne vorbeşte despre economia socialista a anului 1920, dar ştiu că tăticu’ lui HRP, Dionisie Patapievici, membru al partidului comunist austriac transferat în interesul comunismului sovietic la Bucureşti, să rânduiască, nu teoretic, ci practic, o economie socialistă ! Cu Dionisie Patapievici şi cu alţii ca el au început naţionalizările şi planificările economice în RPR şi a continuat cu planificarea măreţelor planuri cincinale ale economiei socialiste în RSR. Pentru aportul adus la calculul economic în societatea socialistă, tăticul lui HRP a fost decorat cu Ordinul Muncii, iar Academia Română l-a premiat! Prin urmare, nu era mai potrivit ca HRP să ne scrie despre economia socialistă a tăticului său, nomenclaturist comunist, decât cea intuită teoretic de Ludwig von Mises în 1920?! Sau, dacă nu i-a convenit economia socialistă şi o preferă pe cea capitalistă, putea atunci să-i fi spus lui tăticu-său, care la rândul lui mergea şi-i spunea lui Ceauşescu: “schimbă, tovarăşu’, calculul economic, că nu-i place lui Horică al meu!” Şi tovarăsu’ se conforma imediat, instala calculul economic capitalist şi Horică era fericit. Acum e prea târziu şi fără nicio valoare.

Şi acest aşa zis articol, ca majoritatea pe care le semnează în EvZ, nu este decât o înşiruire de propoziţii pline de inepţii, dar, în special, în acest caz, ne dezvăluie ce personalitate detestabilă are HRP, din moment ce a beneficiat de economia socialistă, fiind fiu de nomeclaturist comunist cu state de plată de peste 30 de ani, iar acum, într-o joie din 2007, vine cu două articole depăşite demult de gândirea actuală a omenirii şi ne acuză de lipsă de inteligenţă şi morală dacă nu aclamăm capitalismul, dacă nu strigăm lozinci capitaliste după el, dacă nu ne manifestăm anticomunismul cu mânie capitalistă! Vine, făcând pe indignatul peste măsură de crimele comunismului. Uimeşte prin imoralitate! De ce nu a făcut asta înainte de 1989, pe vremea când era membru al partidului comunist?!

E deja plictisitor să tot citeşti despre comunişti, securişti, informatori după 18 ani fără să se fi făcut ceea ce trebuia făcut, la timpul potrivit. Iar pentru noi, românii care trăim în Nord-America de decenii, în care am avut/avem parte numai de capitalism, HRP apare mai mult decât penibil, când proslaveşte capitalismul la trombon aurit fixat pe scaunul unui institut din Aleea Alexandru, fără niciun merit sau concurs. (Ce are asta cu capitalismul? Are, în capitalism asemenea poziţii se ocupă prin concurs, prin concurenţă!)

În finalul “articolului”, HRP se compromite de tot, scriind: “A fi anticomunist nu este doar o obligaţie morală, e o formă directă şi simplă de adecvare la inteligenţă”. Această frază este un exemplu ce ne demonstrează reeducarea patapieviciană. Când tăticul lui HRP, comunist convins, planifica economia socialistă, când HRP, utecist de nădejde, viitor comunist, atunci ei reeducau milioanele de romani invers: a fi anticapitalist nu este doar o obligaţie morală, dată de învăţătura marxist-leninistă, ci şi obligaţia de-a demasca şi a pedepsi fără milă pe toţi duşmanii comunismului, atotbiruitor pe pământ şi-n cosmos; cu ajutorul a altor reeducatori la fel ca ei, au umplut zeci de închisori în România cu deţinuţi politici români, care aveau nevoie de pace şi libertate şi se opuneau reeducării comuniste! Pe aceştia, HRP din 1990 îi numeşte omuleţi patibulari, retardaţi şi îi trece la reeducare capitalistă…

CORNELIU FLOREA

6 gânduri despre &8222;Reeducatorul Patapievici dă în gropi&8221;

  1. Tot n-ati gasit domnule Florea alta ocupatie? Nimic nu va inspira? Din cata frumusete este in lume, nimic nu lasa urme in dumneavoastra? Daca-i asa, pare a fi o lucrare a diavolului, aveti grija.

  2. Multumesc, draga domnule Alex ca ma atentionati.
    Aveti dreptate suntem stapiniti, unii de sfinti si altii de diavol. Dupa DVS eu sunt sub stapinirile cele rele, care nu-mi permit sa vad
    frumosul si sa ma bucur de el. Ghinionul meu. Ce
    sa fac, sunt un gunoier, dar nu invidiez poetii.
    Fiecare cu destinul si destinatia lui. Daca,DVS
    sunteti roman, sa stiti ca dupa HRP nu sunteti altceva decit un omulet patibular retardat …
    Diavolul din mine (sau de mine) m-a pus la o munca de Sisif; sa le spun romanilor sa nu accepte aceasta insulta, defaimare din partea „sfintului HRP” mare boier al mintii de Dambovita, inscaunat la I.C.antiR …

  3. Domnule Florea, mi se pare jignitor pentru mine si pentru poporul roman sa ne spuneti dumneavoastra cum sa interpretam cartea dlui Patapievici la care faceti referire. Dumneavoastra sunteti cel care ne considerati niste handicapati care nu pricepem nimic citind o carte. Mi se pare si absurd si trist sa va dedicati viata misiunii de a invata un popor cum sa interpreteze o carte. Daca aceasta carte ar fi fost Biblia, poate ar fi fost altceva. Sunteti doar o umbra, domnule Florea.

  4. @ Alex

    Mulţumim pentru vizitele dumneavoastra in spaţiul nostru virtual. Daţi-mi, însă, voie, să vă atrag atenţia că politica publicaţiei este relativ strictă în privinţa comentariilor care se fac pe marginea materialelor propuse de colaboratorii noştri. Înţelegem să nu fiţi de acord cu dl Pădeanu (Corneliu Florea), nu înţelegem şi nu acceptăm să faceţi comentarii ofensatoare în spaţiul nostru virtual. Într-un cuvânt, pentru ca un comentariu să fie postat, dorim ca el să aibă o valoare adăugată. Critica, mai ales critica, este binevenită, însă nu când ea este gratuită. Şi, când se transformă în jignire, ne interesează cu atât mai puţin. Sperăm ca, pe viitor, să respectaţi doleanţa noastră.

    În plus, permiteţi-mi ca, în nume personal, să vă invit să cunoaşteţi întreaga activitate a dlui Pădeanu, înainte de a-i reduce acţiunile şi personalitatea la o singură campanie. La rubrica Autori, vom posta şi noi, în curând, o biobibliografie a autorului.

    În încheiere, că recomand să citiţi şi articolul „Eminescu forever”, postat recent în acest spaţiu virtual. Este „atins”, din nou, H. R. Patapievici.

    Cu bine,
    Octavian Blaga
    redactor responsabil

  5. Domnule Blaga,

    Nu puteti avea o politica „relativ stricta” doar in privinta comentariilor care se fac pe marginea colaboratorilor dumneavoastra fara a avea aceeasi politica si fata de cei care semneaza articolele din spatiul dumneavoastra virtual. Cand acest „domn” Padeanu nu face decat sa aduca ofense si sa defaimeze pe cineva la modul cel mai ordinar si obsesiv cu putinta (sper ca nu doriti sa va demostrez acest lucru extragand citate din productiile dumisale, nu mi-ar face nici o placere), cum puteti cere de la cititorii dumneavoastra sa inghita mizeriile pe care el le varsa in capul altora fara sa spuna, la randul lor, ce le inspira acest individ?
    Permiteti-mi sa refuz invitatia dumneavoastra de a cunoaste mai mult despre un individ bolnav de ura si practicand un stil literar lipsit de orice valoare si interes. Citindu-i textele, senzatia este nu doar de murdarire dar si de coborare intr-o zona abjecta a fiintei umane, unde raul pare definitiv instalat.

  6. @Alex

    Aşa este: politica editorială de care vorbeam se aplică şi colaboratorilor noştri. Desigur, chestiunile sunt subiective când este vorba despre polemici.

    Nu vă împărtăşesc gândul că, atunci când spuneţi despre cineva că îşi dedică viaţa „misiunii de a invata un popor cum sa interpreteze o carte”, nu ar trebui să ştiţi mai multe despre acea viaţă. Ba, cred că atunci când te apuci să „înjuri” pe cineva, dacă tot înjuri, măcar să-l cunoşti… temeinic!

    Oricum, se întâmplă să îl ştiu pe domnul Pădeanu de mai multă vreme. Eu cred că dl. Pădeanu nu este bolnav de ură, ci bolnav de dragoste. De dragoste de neamul lui românesc.

    Nu doresc să prelungim dialogul pe această temă, pentru că, bănuiesc că sunteţi de acord cu mine, se va transforma într-unul al surzilor.

    Cu bine, Octavian Blaga

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s