Psalm

versuri de Miron Blaga

Doamne, nu ştiu ce-i cu tine,

parc-ai fi de mărăcine

de stai seara în pridvor

cu babele-ntr-un picior

şi-nfrunţi noaptea c-o surcică

de-ametist şi borangică

Dar, precum îţi fuse zisa,

începu Apocalipsa –

din belşug de Rai se sparse

bobul plin de chiparoase

inundându-mi iar odaia

dragostele-n rând cu ploaia

Sigur, de n-oi fi greşind,

eşti stâlpoarea de sub grind

sau, născut din flori de fân,

te dai hâtru şi păgân

şi nunteşti în cerc de stele

miniunici şi cucustele

Doamne, s-a-ntâmplat ceva în cer

te-au scos fraţii din Ether

şi te-au pus paznic la oi

şi la presa de oloi

ori, precum ne fuse zisa,

te-a ajuns Apocalipsa

Te-a pus viaţa-n rând cu lumea

şi îţi faci îngropăciunea

în pământul cald de vise

dintre două nopţi proscrise

între două veşnicii

rostul cărora nu-l ştii

că de-ai şti, şi-ai fi, şi-ar fi

Doamne, nu ne-ai părăsi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s