Elegii

versuri de Dan Anghelescu

 

*

 

dar ei nu contează şi voi nu contaţi/ răcneau păzitorii

un  înger de fum plutea-n asfinţit sticloase şi negre

făclii / în această mişcare eternă/ cortina cădea

pe îngheţate prelungile mâini de argint

 

/imaginarul pendul plutea peste/ lume

cu boreale jocuri acolo unde/ nocturnă /marea

în părul tău pusese duhuri albe şi lungi

elencos/ elencos…

vom trece mai departe spuneai ca dintr-o hipnoză/ cu

 străluciri /şi smile-uri atârnătoare /furaseşi ceva, un abur uşor de

din  fotografiile în sepia …/ dar

 

stranii şi lungi sunt drumurile în noapte /adiind adiind

 eu /de la mari depărtări  /Jésus-fleur-chemise

 

 

 

 *

gândul părea zidul–de-netrecut…

 

având în vedere că

obiecto-fiinţul se confecţionează din /abanos şi iarbă/ tomnatecă

metale nobile sau / mai simplu? /

  fier piatră cupru/ parazitoze fatale/ îngândurări …

 

călătorim în raniţă cu /o apropiere a iernii

 cu o/ ţară latentă /

şi fără scăpare

oraşe  / poduri aglomeraţii

la marginea/ serii erau / sub prăpăstii adânci

voci de vânt /de zăpadă /de scrisori /de peste /lume şi trenuri

mereu răpindu-te/ mereu şi mereu

 

*

 infinit- translucidă-n suspensii/ ciudate/ cutia

cu lieduri de sticlă/  şi mici

delirante/ subtile mecanisme … / se trezeau răspunsuri/ neaşteptate…

un munte nelocuit venea acolo noaptea cu/ oseminte şi

linişti

aer abia luminat şi/ comfuz ca un furtun de/ vocale /cum să

nu ştii?/ doar eu te rosteam fără să /te destăinui

şi /Doamne / se făcea primăvară

 

te povesteam / pur şi simplu te povesteam/ mie

ţie/ şi altora mulţi …şi oricui ar fi venit lângă mine/ Tu

şi Tu şi Tu şi Tu

ca râurile iuţi/ ale tăcutelor zodii/ eram împreună un strigăt

venind prea târziu / o cât de târziu/…

 

 

*

 

şi ce jertfă fusese aceea/ deliram

cu genunchii sfâşiaţi / de credinţe şi noapte

într-o aproape neverosimilă reînflorire/ dar tu ştii

 chiar ştii despre ce povestesc/sub pânda neîndurătoare

 a constelaţiilor

 

*

 toamna-şi strigase prin noi/ dementa şi roşia carne

şi veneam/ dintr-un mirt plutitor/ plin de amurguri şi

zei/ but I am a lost man/… sufocat  şi ucis sub

coduri de bare…

 

… ţip şi totuşi nu mă trezesc / acolo în

nemişcătoare tărâmuri de seară  /sub piatra şi

talpa de aur a toamnei

je suis ce cours de sable qui glisse

 

*

ce am fi putut spune despre noi/ despre mare / şi despre

nisipurile aducătoare de singurătăţi/ când stelele tac

de mii de ani/ totuşi tac…

imaginează-ţi  o abstracţiune foşnind colosal/ delirând

o asfixie a /culorilor

mari frunze şi uimiri /eleate/ safirul lor întunecându-se aerian

spasm gingaş şi totuşi epileptic al veşnic întrebătorului

 

Corteges o corteges / C’est quand le roi s’en allait…

 

nu /mai purtăm nici semne/ câtă vreme gloria acelor

obiecte sublime /aparţinând disperării

imperceptibilele suavele/ obiecte or să mai zacă/ atinse

 de holocaustul alb sub ninsori /cu psalmi şi ectenii…

ne-am fi putut lăsa sub înserare toţi îngerii din/ neverosimila noastră

amiază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s