versuri de Dan Anghelescu
*
dar ei nu contează şi voi nu contaţi/ răcneau păzitorii
un înger de fum plutea-n asfinţit sticloase şi negre
făclii / în această mişcare eternă/ cortina cădea
pe îngheţate prelungile mâini de argint
/imaginarul pendul plutea peste/ lume
cu boreale jocuri acolo unde/ nocturnă /marea
în părul tău pusese duhuri albe şi lungi
elencos/ elencos…
vom trece mai departe spuneai ca dintr-o hipnoză/ cu
străluciri /şi smile-uri atârnătoare /furaseşi ceva, un abur uşor de
din fotografiile în sepia …/ dar
stranii şi lungi sunt drumurile în noapte /adiind adiind
eu /de la mari depărtări /Jésus-fleur-chemise
*
gândul părea zidul–de-netrecut…
având în vedere că
obiecto-fiinţul se confecţionează din /abanos şi iarbă/ tomnatecă
metale nobile sau / mai simplu? /
fier piatră cupru/ parazitoze fatale/ îngândurări …
călătorim în raniţă cu /o apropiere a iernii
cu o/ ţară latentă /
şi fără scăpare
oraşe / poduri aglomeraţii
la marginea/ serii erau / sub prăpăstii adânci
voci de vânt /de zăpadă /de scrisori /de peste /lume şi trenuri
mereu răpindu-te/ mereu şi mereu
*
infinit- translucidă-n suspensii/ ciudate/ cutia
cu lieduri de sticlă/ şi mici
delirante/ subtile mecanisme … / se trezeau răspunsuri/ neaşteptate…
un munte nelocuit venea acolo noaptea cu/ oseminte şi
linişti
aer abia luminat şi/ comfuz ca un furtun de/ vocale /cum să
nu ştii?/ doar eu te rosteam fără să /te destăinui
şi /Doamne / se făcea primăvară
te povesteam / pur şi simplu te povesteam/ mie
ţie/ şi altora mulţi …şi oricui ar fi venit lângă mine/ Tu
şi Tu şi Tu şi Tu
ca râurile iuţi/ ale tăcutelor zodii/ eram împreună un strigăt
venind prea târziu / o cât de târziu/…
*
şi ce jertfă fusese aceea/ deliram
cu genunchii sfâşiaţi / de credinţe şi noapte
într-o aproape neverosimilă reînflorire/ dar tu ştii
chiar ştii despre ce povestesc/sub pânda neîndurătoare
a constelaţiilor
*
toamna-şi strigase prin noi/ dementa şi roşia carne
şi veneam/ dintr-un mirt plutitor/ plin de amurguri şi
zei/ but I am a lost man/… sufocat şi ucis sub
coduri de bare…
… ţip şi totuşi nu mă trezesc / acolo în
nemişcătoare tărâmuri de seară /sub piatra şi
talpa de aur a toamnei
je suis ce cours de sable qui glisse
*
ce am fi putut spune despre noi/ despre mare / şi despre
nisipurile aducătoare de singurătăţi/ când stelele tac
de mii de ani/ totuşi tac…
imaginează-ţi o abstracţiune foşnind colosal/ delirând
o asfixie a /culorilor
mari frunze şi uimiri /eleate/ safirul lor întunecându-se aerian
spasm gingaş şi totuşi epileptic al veşnic întrebătorului
Corteges o corteges / C’est quand le roi s’en allait…
nu /mai purtăm nici semne/ câtă vreme gloria acelor
obiecte sublime /aparţinând disperării
imperceptibilele suavele/ obiecte or să mai zacă/ atinse
de holocaustul alb sub ninsori /cu psalmi şi ectenii…
ne-am fi putut lăsa sub înserare toţi îngerii din/ neverosimila noastră
amiază
Zodii în cumpănă 