Portul popular al turţenilor

Portul turţenilor reprezintă, alături de numeroase obiceiuri, una din punţile de legătura cu trecutul; în ultima vreme, sub influenţa portului orăşenesc, el îşi pierde treptat din frumuseţea şi naturaleţea sa. Studiul de faţă reprezintă o încercare de descriere a portului din Turţ, zona Oaşului, judeţul Satu-Mare, şi face parte dintr-o lucrare monografică.

Un studiu de ALINA ŞAITOŞ

Portul femeiesc se compune din chişchineu, de obicei de culoare roşie sau galbenă (bătrânele purtau chişchineu de culoare neagră), o cămaşă, care are pe piept o plasă dreptunghiulară, numită cheptar, cu ornamente viu colorate. Cămaşa era încheiata la spate, iar la mâneci avea volănaşe numite fodre, pe care apăreau cusături ornamentale. Poalele erau de culoare albă cu cusături pe marginea de jos şi pe talie, cele din urmă formând un fel de brâu. Poalele reprezintă, de fapt, fusta, numită pindileu, iar brâul este numit pomată, el fiind mai puţin ornamentat comparativ cu alte sate din Oaş. Peste pindileu se pune zadia înflorată, de obicei de culoare roşie sau verde (bătrânele purtau zadie de culoare neagră). La gât, fetele şi femeile mai tinere purtau mărgele şi zgărzi viu colorate, iar cele mai în vârstă, de culori închise. În picioare aveau topanci cu toc, iar deasupra lor mânecări, împletite din lână colorată. În zilele friguroase, atât femeile, cât şi bărbaţii purtau uiosul făcut din pănură ţesută în casă, o haină cu mâneci, fără guler şi încheiată în faţă.1 O influenţă a portului maghiar este laibărul2, o vestă scurtă, introdusă în zona Turţului în urmă cu 30-35 de ani.
Iarna se purta sumanul3, adus de obicei din Negreşti-Oaş, o haină ţesută din lâna făcută de meşterii gubari.
Tot iarna, fetele şi nevestele purtau buibalău, o haină de postav sau catifea neagră foarte strânsă pe corp. Denumirea lui vine de la sutele de bumbi coloraţi cu care era ornamentat pe margini şi la mâneci.
Iarna, aveau în picioare cizme cu toc din piele, strânse la gleznă şi cu tocul foarte tare, de la gleznă până la genunchi. Pe partea de jos, deasupra călcâiului, aveau pictate flori de diferite culori. Aceste ciz-me se poartă şi azi în zona Oa-şului, ele făcându-se în Negreşti-Oaş.
Fetele de măritat se îmbrăcau cu sucna şi îşi făceau părul cu cunună de câteva ori pe an. Ele se deosebeau de mirese prin faptul că nu purtau zăvoi.
Sucna era din caşmir sau catifea, de culoare roşie sau roşie negrăi  şi era compusă din  foslan, pe care erau cusute mărgele multicolore şi dantele albe şi negre foarte îngus-te, şi partea de la talie în jos, care era foarte creaţă şi avea pe poale modele identice cu cele de pe fos-lan. Sucna se purta peste costumul oşenesc.
Părul făcut cu cunună trebuia despărţit cu răbdare în şuviţe foarte mici, în care se împleteau bănuţi şi multe marafete de sticlă. Peste această împletitură se pun zgărzile.
Portul bărbătesc era format din cămaşa scurtă cu mâneci largi, cu cusături la gât, pe piept, la poalele cămăşii şi pe pomnişori, încheiată la gât cu nasturi foarte mici şi coloraţi precum şi cu ciucalăi din mărgele colorate la băieţi sau din fibră sau mătase neagră la bărbaţi şi gaci, care erau legaţi cu brăci-nar şi aveau la poale cusături peste care se trăgea roitul. Peste gaci se purta o zadie cu cusături jos şi cu roit.
Iarna, bărbaţii purtau cioareci din lână cu jeburi şi jos cu destră-mătură – adică roit -, iar pe partea exterioară a piciorului aveau o cusătură din aţă neagră sau din alte culori, în funcţie de vârsta.
Împrumutată din Turţ şi în cele-lalte zone ale Oaşului5, straiţa, ca şi baiera care o susţinea, era împodobită cu arniciuri colorate. În trecut, în ea se purta nedespăr-ţitul cuţit. De influenţă mai târzie este chimirul. Peste cămaşă, se purta laibăr negru, la tivituri fiind ornamentat cu şnururi colorate.
Iarna, bărbaţii purtau, ca şi femeile, gubă şi uios. Pe cap se purta pălărie neagră, cea de lucru fiind simplă, dar cea de sărbători fiind împodobită cu zgărzi din mărgele, ciucalăi şi o pană mare de păun. În picioare aveau bocanci sau cizme cu tocuri în zilele de sărbătoare.
Unele versuri din ţâpuriturile oşenilor descriu cu fidelitate portul: “Clopul, pana şi straiţa/ Cât trăiesc nu le-oi lăsă”, sau: “Tot oşeanul poartă gaci/ Moştenire de la daci.”
Îmbrăcaţi cu astfel de costume, turţenii participau în fiecare duminică sau sărbătoare, dacă nu era post, la danţul care, din păcate, de vreo câţiva ani nu mai are loc.
Danţul se desfăşura într-un loc special amenajat numit ciupercă, datorită formei asemănătoare cu ciuperca. Câţiva feciori mai isteţi tocmeau ceteraşii, adică stabi-leau cu cât îi vor plăti şi cât timp vor cânta aceştia. Pe la amiază, cei care ieşeau de la biserică se în-dreptau spre ciupercă să gioace sau numai să-i privească pe cei care jucau. Înainte de începerea danţului, fetele nu intrau in ciu-percă, ci stăteau afară în faţa aces-teia, aşteptând ca baieţii care se aflau sub ciupercă să le cheme la danţ, printr-un semn foarte discret. Era o ruşine pentru fata care înţe-legea greşit semnul şi trebuia să se întoarcă în grupul celor care aşteptau. În pauza dintre danţuri, organizatorii adunau banii de la ceilalţi feciori, astfel ca, la sfârşit, sa-i poată plăti pe ceteraşi. Danţul ţinea până după-amiaza, când cei care stăteau pe aceeaşi uliţă se îndreptau în grupuri spre casă sau băieţii care aveau câte o drăguţă de pe altă uliţă, o conduceau.
NOTE

1 Tancred Bănăţeanu. Portul popular din regiunea MaramureŞ. Sfatul popular al Regiunii Maramureş, Casa Creaţiei Populare (f.a.), p.82
2 Idem, p.82         3 Idem, p.88         4 Idem, p.89         5 Idem, p. 107
GLOSAR

baieră, subst. Şnur
brăcinar, subst. Aţă împletită care se trăgea din gaci ori de câte ori erau spălaţi
buibalău, subst. Haină de postav sau catifea neagră foarte strânsă pe corp
bumb, subst. Nasture
ceteraş, subst. Violonist
cheptar, subst. Plasă dreptunghiulară, cu ornamente viu colorate, pe pieptul cămăşii
chimir, subst. Curea lată
chişchineu, subst. Basma înflorată
cioareci, subst. pl. Pantaloni
ciucalău, subst. Ciucur
danţ, subst. Petrecere la care evenimentul central este jocul
drăguţă, subst. Iubită
fodră, subst. Volănaş
foslan, subst. Vestă
gaci, subst. pl. Pantaloni largi
giuca, vb. Dansa
gubă, subst. Suman
jeb, subst. Buzunar
laibăr, subst. Vestă scurtă
pindileu, subst. Fustă
pomată, subst. Brâu
pomnişor, subst. Manşetă
roit, subst.  Franjuri
roşu negrău, adj. Vişiniu
tocmi, vb. Aranja
uios, subst. Haină cu mâneci, fără guler şi încheiată în faţă
zadie, subst. Şorţ
zăvoi, subst. Voal alb de mireasă
zgardă, subst. Împletitură de mărgele viu colorate şi având forme diferite

2 gânduri despre &8222;Portul popular al turţenilor&8221;

  1. Bibliografie pt. portul din Tara Oasului:
    BĂNĂŢEANU, Tancred – Portul popular din Ţara Oaşului, [Bucureşti], Editura de stat pentru literatură şi artă, [1955]
    ECATERINA D. TOMIDA – „CUSĂTURILE ŞI BRODERIILE COSTUMULUI POPULAR DIN ROMÂNIA” Bucureşti, Editura Tehnică, [1972],
    I. A. CANDREA – „Portul”. În Graiul din Ţara Oaşului, în „Buletinul Societăţii Filologice”, Bucureşti, 1906
    DUNĂRE, Nicolae – Civilizaţie tradiţională romînească în Curbura Carpatică Nordică, Bucureşti, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1984

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s