Un dens studiu interdisciplinar despre Valea Iadului

consemnare critică de Ion Cuceu

Cu fiecare nouă lucrare încredinţată tiparului, etnosociologul Vasile Todincă ni se înfăţişează ca un împătimit al cunoaşterii lumii rurale ce operează cu un instrumentar de investigare tot mai complex şi mai eficace, pe care îl stăpâneşte profesionist, ridicându-se deasupra celor mai mulţi colegi muzeografi tocmai prin capacitatea de sinteză ce caracterizează demersurile sale.
Valea Iadului. Sociologie, demografie, etnologie, scrisă în colaborare cu doamna Mariana Bărburaş, este cea mai elocventă mărturie  în acest sens, mai ales prin pasul făcut cu succes spre interpretare, spre explicarea fap-telor şi fenomenelor descrise, de altfel direct afirmat şi susţinut în Introducerea lucrării, unde ple-dează convingător pentru un “triumvirat autoritar al investigării socioumanului, format din etnologie, antropologie şi sociologie”, ca şi pentru o “unificare a discur-sului teoretico-metodologic în vederea obţinerii acelui maximal sau optimal posibil informaţional din şi despre realitatea cercetată.”
Lucrarea celor doi cercetători nu este, cum am fost înclinat să cred înainte de a o parcurge, o monografie clasică, istorică şi etnosociologică, a unei micro-zone, concrescută pe o succesiune de descrieri dintr-o perspectivă necritică şi, totdeauna, orientate nostalgic spre trecut, ci o încercare de investigare a microzonei “din alt unghi de vedere şi cu alte instrumente, diferite de cele ale etnografului”, dar şi de ale istoricului local.
Folosindu-se, cum mărturisesc, de metode şi tehnici sociologice, dar şi de tehnici calitative, pentru a surprinde realitatea socială a satului de astăzi, autorii prezintă mai întâi cadrul geografic şi istoric, în capitolul al II-lea, semnificativ intitulat, de altfel: Continuitate şi discontinuitate în istoria şi geografia zonei, apoi trec la cadrul natural şi la mărtu-riile arheologice şi istorice, pu-nând la contribuţie şi lucrările anterioare privitoare la acest spaţiu.
Capitolul al II-lea, Gospodăria agro-pastorală din Valea Iadului. De la subzistenţă la economia de piaţă, deosebit de dens, prezintă două modele economico-sociale, unul ilustrând subzistenţa agro-pastorală pură, ca tip de viaţă rurală, ce ar reprezenta “ultimul segment al lumii ţărăneşti”, care marchează clar ceea ce patetic consideră a fi “prăbuşirea istorică a acestei categorii sociale [ţărănimea]” cu întregul cortegiu de “organisme sociale săteşti, ce nu mai pot fi recuperate, cu fenomenele de îmbătrânire a colectivităţilor, de depopulare şi ruinare economică etc., iar altul, aparent mai rezistent în tranziţie, în cadrul căruia mica producţie agro-pastorală este asociată cu venituri din alte surse.
Perspectiva antropogeografică se întregeşte în plan argumentativ prin consideraţiile privind Evoluţia demografică, întrucât în istoria unor colectivităţi interde-pendenţele şi interacţiunile aces-tora cu mediul natural au o impor-tanţă covârşitoare, iar mişcările de populaţii au jucat un rol istoric considerabil.
Fiecare aspect semnificativ al evoluţiei demografice în zonă este analizat pe date cuantificabile, în raport cu relităţile socio-economice, concrete, pe o lungă perioa-dă etapizată începând cu jumătatea secolului al XIX-lea, de când datează primul recensământ oficial (1869), urmărind densi-tatea şi evoluţia densităţii populaţiei, natalitatea, pe grupe fertile de vârstă, contracepţia şi practicarea avortului, mortalitatea şi ratele mortalităţii, sporul natural şi, în fine, structura populaţiei.
Dimensiunea etnografică şi etnologică a cercetării micro-zonei din capitolul al V-lea al acestui dens studiu interdisci-plinar, nu reuşeşte să cuprindă toate aspectele culturii tradi-ţionale, dar asupra celor de care autorii s-au ocupat, ei ne dau un tablou coerent argumentativ. E vorba, înainte de toate, de o oglindire a sistemului ocupaţional, extrem de important în configu-rarea modelelor economice de tranziţie, problematica fiind tratată sintetic, ca într-un studiu introductiv la o monografie ce ne-ar desfăşura apoi, pe larg, detaliile analitice şi materialul etnografic. Pentru fiecare îndeletnicire, privi-rile se îndreaptă spre fundamentele vieţii rurale, fără digresiuni în empiria monografică, acest proce-deu fiind reluat şi în subcapitolul Atitudini şi percepte în faţa vieţii şi a morţii, unde credinţele, riturile şi ceremonialurile tradiţionale legate de evenimentele “veacului de om” sunt relevate mai ales pe baza cercetării de teren.
Cartea va prezenta, cu siguranţă, un succes şi un pas în cunoaşterea microzonei.

Fragment din prefaţa lucrării.

Todinca, Vasile; Barburaş, Mariana. VALEA IADULUI. ECONOMIE, DEMOGRAFIE, ETNOLOGIE. Eikon: Cluj-Napoca, 2007

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s