***

poezii de Ion Davideanu

Bastonul orbului
Orbul merge în urma bastonului
fără urmă de suflet contrariat,
acelaşi zâmbet, pe orice vreme,
înăbuşit, prostit, înlemnit,

bastonul, mereu înainte,
când etilică bucurie,
când tristeţe apocaliptică,

oroarea în palidul sine,

de stăpânul său călduros,
cu disperarea scaietului,
ziua şi noaptea se ţine,

orbul merge în urma bastonului…
Poemul cafenelei

Plescăiesc aleşii răcoriţi
de firescul pierzaniei,
furnalul cafenelei merge
între gânduri subţiri,
farmec drăcesc, geometrizat,
multiplicat, în suprafericiri,

filozofările, filozofările
fug în turnuri, helicopterizate,
doar poezia, ea,
s-a lenevit, lenevit,
toate manuscrisele
au căzut în mâlc, toate,

fumul se gudură să fie cioplit…
Guta şi gloria
Tinereţea a expirat,
vine, fără chip de oprire,
anotimpul bastonului, bastonul,

visarea poetului nostru
l-a şi văzut ânverzind,
înflorind, mare pacoste
credulitatea, melancolia,
guta şi gloria…
Oaia neagră

În lume nu se ştie
când, cum şi cine
este normal,

altă cale nu-i,

oaia neagră, poetul,
ca în caval,
fluieră în ţeava pistolului…
Mica sirenă

Eu nu mai merg pe marginea râului,
am intrat cu totul în râu,
în duh de oglinzi de mâl vernilate,
în ziua-mi căzută pe spate,

amintiri,
anii mei, lăudaţi să fiţi,
cu mica sirenă la grui mă suiam,
la traiul aromelor, frumoşii trăsniţi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s