Ţipăt pentru Basarabia

Când ţi-au luat Basarabia şi Bucovina, ţara mea

Ţi s-au tăiat mâinile-amândouă întinse către soare

Şi de atunci tu ai fost o ţară Ciungă, ţara mea,

O Rană despicată în două

Una din Răni plecată în deportare!

Când românii din Basarabia şi Bucovina

Erau duşi în inima Siberiei

Bucăţi din inima Ta, Românie,

Îngheţau în pustietatea nesfârşită a Siberiei

Privind cu ochii holbaţi Carul Mare pe cer

Gândindu-se îngroziţi la vremea când va coborî

Să-i ia şi să-i ducă acasă!

Când românii din Basarabia şi Bucovina

Ajungeau în inima Siberiei

Dinţii le clănţăneau în gură atât de tare

Că în Cancelariile lumii Şefii de State

Îşi puneau vată în urechi.

În timpul acesta în ţară activiştii de partid

Strigau: Trăiască Marea Uniune Sovietică

Şi poporul sovietic eliberator!

Ajunşi în Siberia, Românii

Îşi făceau bordeie din lacrimi

Acoperindu-le cu sentimele lor de milă sfâşietoare

Apoi îi scoteau din inimă unde îi ţinuseră înveliţi

Pe Ştefan cel Mare şi pe Mihai Viteazul

Îşi făceau rugăciunea şi se închinau

Se aşezau cu toţii la masă

Bătrâni şi copii

Domnul să ne binecuvânteze

Spunea cel mai bătrân dintre ei

Doamne ajută, spunea şi Mihai Viteazul închinându-se

Cu lacrimile scurgându-i-se-n barbă

Vai de capul neamului ista

Ofta întunecat Ştefan cel Mare!

Şi pe când fraţii noştri mureau în troienele Siberiei

Noi în ţară făceam colectivizarea

Îi băgam în puşcării pe intelectuali

Şi pe gospodarii satelor

Şi-n timp ce clasa muncitoare în alianţă cu ţărănimea

Îi mulţumea poporului frate sovietic

Morţii neamului nostru

Se întorceau în mormânt cu faţa în jos de ruşine!

Basarabie, Basarabie!

Cât tu eşti ruptă din trupul străvechi al Daciei Mume

Nimic nu este de capul neamului ăsta în istorie

Mai ticălos şi mai nenorocit

Este de o mie de ori

Decât Călăii care şi-au bătut joc de El, Basarabie,

Căci atunci când fraţii noştri erau deportaţi

În îndepărtata Siberie

Noi singuri ne deportam pe drumul invers

Al nesfârşitei şi ticăloasei Siberii din noi.

Basarabie, Basarabie, Basarabie!

Vai de capul nostru

Basarabie,

O Ţară Mutilată, asta suntem,

Fără Provinciile rupte din trupul Mamei Dacii,

Basarabie!

Versuri de Ştefan Dumitrescu

Alcătuire

Europă, ţările tale îşi ţin steagurile cu toată

puterea mâinilor lor,

zâmbitoare una spre alta, geloase într-ascuns,

şi puse pe harţă din te miri ce.

Cum va fi acest Viitor,

fără fabulosul trecut al Eroilor?

Şi dacă prezent fără trecut nu se poate,

prezente vor fi luptele, toate.

Când una din ţări îşi va preamări vitejiile,

nu va simţi o alta ghimpele-n inimă?

Cine oare va crede că marele fluviu – Trecutul -

va fi uitat undeva, pe o vale,

cânt toate râurile sale

sunt legendele, pline de săbi şii sânge?

Şi ce mulţime a mulţimilor va uita

să plângă la morminte de glorie?

Şi ce vei fi, o, Europă,

fără memorie?

Tu nu poţi să fii doar o alcătuire de pământ.

Tu veşnic vei fi conclavul de Patrii,

iar patriile au un trecut în fiinţa lor.

Şi dacă la dulcele glas Patriile vor aţipi,

se vor trezi spre împlinire Cetăţile

stându-i Istoriei la avanpost.

Europă, tu nu poţi să fii

fără ceea ce-ai fost.

Versuri de Victoria Ana Tăuşan

Către Nistru

Scrisoarea mea e simplă ca un hrisov domnesc

şi-i meşterit cuvântul cu trudă, ca la plug,

de veţi simţi, citind-o, că sincer nu vorbesc

ucideţi-i vocala şi ardeţi-o pe rug.

Vă scriu, deşi-ntre inimi frăţeşti, o apă dură

acum încătuşată ca un puşcăriaş

taie-ntre fraţi de sânge, brutal, o arătură

care-nghiţi o parte din neam, ca pe-un ocnaş.

Veniţi la voi acasă voinicilor orhei,

şi voi de la Soroca, Tighina şi Cahul,

consideraţi că Prutul prea mult visat de ei

este-un tratat himeric, neavenit şi nul.

Eu nu invoc istorii când dreptul este drept,

nu amestec cu basme istoria străbună

căci ştiu până voi pune creioanele pe piept

că Nistrul ni-e hotarul înmugurit de lună.

Veniţi la voi acasă ca nişte păsări care

s-au rătăcit în zborul prelung, peste ocean,

să se-ntregească Ţara-n străvechile-i hotare

având drept temelie os dac şi os roman.

Vom sta cu toţi la masă-n sălaş voievodal,

vom chibzui la Ţară şi la destinul ei

căci voi sunteţi o fibră a doinei de caval

străini în lumi străine, iubiţii fraţi ai mei.

Poezie inedită de Ion Iancu Lefter