ZODII ÎN CUMPĂNĂ este o publicaţie de atitudine naţională în cultură, de memorie culturală şi naţională, de literatură şi artă, de comentarii şi analize literar-culturale.
Blogul ZODII ÎN CUMPĂNĂ propune varii articole apărute în ediţii tipărite ale publicaţiei, dar şi teme de dezbatere cu caracter cultural şi istoric.
Directorul onorific al ZODIILOR ÎN CUMPĂNĂ este Caşin Popescu, fondatorul publicaţiei, iar redactorul responsabil este Octavian Blaga.
Sunt binevenite contribuţii pentru ediţia tipărită sau varianta electronică (prin e-mail: ad.sumus@laposte.net).
SĂ NU MAI PLECI
Să nu mai pleci, iubito,
cerul a căzut între stele
atât de-aproape
de ţi-l torn între genele grele;
veveriţă-ţi suie
sângele meu peste sâni;
cu un gest îl întorci
şi din nou îl amâni.
Şi tu parcă
îmi eşti mai aroape c-o oră:
ochii tăi,
doi păienjeni albaştri-i devoră.
Comentariu prin georgepena — decembrie 25, 2008 @ 11:57 am |
OCHII TĂI…
… căprui,
au culoarea acestei toamne
şi se bucură vântul,
când îţi sărută părul;
şoapta gurii tale,
e gata să condamne
când sărut ochii
şi gura unei fetişcane.
Eşti strălucitoare
ca şi luna acestei toamne
şi ai obrazul
mai dulce decât mărul;
ochii tăi căprui,
au culoarea acestei toamne
şi se bucură vântul,
dezvelind piciorul.
Comentariu prin georgepena — decembrie 25, 2008 @ 11:59 am |
LAUDĂ PĂRULUI TĂU
Din părul tău
o cămaşă să-mi ţeşi,
uscând-o la soare
să-mi fie suavă;
cu rouă s-o speli,
cu maci aleşi,
cu petale de trandafir
şi de cireşi.
S-o îmbrac,
când cu mine ieşi
în bucuria înserării
prin dumbravă;
din părul tău,
o cămaşă să-mi ţeşi,
adeverind
iubirea ta grozavă.
Comentariu prin georgepena — decembrie 25, 2008 @ 12:00 pm |
C Â N T E C
Bustul tău
e mândru soare,
şi tăceri
şi chiar uimiri;
e mireasmă
ameţitoare,
un oftat…
nedumeriri.
Ieşi în prag
şi iscodeşte,
lasă-mă
să te sărut;
toată lumea
te doreşte
eu rămân
un surdo-mut.
Bustul tău
e mândru soare,
toată lumea
te doreşte;
e mireasmă
ameţitoare,
e ceva
ce nu sfârşeşte.
Comentariu prin georgepena — decembrie 25, 2008 @ 12:08 pm |
ÎNCÂNTARE
Satul meu
e frate bun cu mine,
cu mine vieţuieşte,
la bine şi la rău;
menirea mea
mi l-a stimat în bine-
satul meu
e frate bun cu mine.
El m-a îndrăgit
şi astăzi mă susţine,
copil fiind
şi-apoi un brav flăcău;
satul meu
e plin de cântec şi albine -
nu l-am făcut,
niciodată, de ruşine.
15 Decembrie 2008
Comentariu prin georgepena — decembrie 25, 2008 @ 12:11 pm |
CÂND ERAM COPILANDRU…
Copilandru fiind, plecam cu tata la vânat,
nu ştiam multe, dar mă fermeca câmpia;
pe Bob, câinele nostru, îl luam cu noi
şi cutreieram, în lung şi lat, toată glia.
Vânam mulţi iepuri, raţe şi turturele,
prepeliţe multe şi grele împuşcam,
eu încărcam tolba şi chiar ciorchinarii
şi cu ele, toată ziua, mă tot luptam.
Odată mi-au pus o vulpe pe spinare
şi îi simţeam căldura prin rucsac,
după un ceas m-a cuprins o scărpinare
de nu ştiam, încotro să fug, şi ce să fac.
Pe glie, prin trifoaie şi miriştii,
întotdeauna găseam un vânat bogat,
bogată a fost şi copilăria mea-
de vânat,eu, nici azi nu m-am lăsat.
Acum plec singur, pe glie, la vânat
iar Bob şi tata, ţărână s-au făcut;
ştiu, desigur, pre multe despre viaţă
şi viaţa o strâng în braţe şi o sărut.
George PENA
Comentariu prin georgepena — decembrie 25, 2008 @ 1:52 pm |
PLUGUŞORUL NOU
(variantă adaptată)
Aho, aho, dragi compatrioţi,
Noi vă iubim acum pe toţi;
Nu trageţi la porţi zăvorul,
Căci venim cu Pluguşorul
Şi trimitem în toată ţara
Pluguşor cald, ca şi Sahara,
Pluguşor scris şi zis,
Pe o pagină pe biz,
Să răsune peste văi
Şi buhai şi zurgălăi,
Hăi, hăi, hăi!
Pluguşorul acesta, aşadară,
Îl rostim, azi, bunăoară,
Şi de pe bizul nostru drag
Va sosi la toţi cu drag,
Azi, când Anul Nou ne vine
Să-nchinăm cupele pline,
pantru patria sărăcită
pentru Poezia chinuită,
pentr-acest mâine măreţ,
Pentru bizul cel isteţ,
Să cinstim câte-un pahar
Cu licoare de Cotnar,
ori cu zaibărul de Vlaşca,
Ca să strige toată gaşca,
Cu sulflete de văpăi,
Hăi, hăi, hăi!
Când spre mare, azi, coboară
Dunărea cea milenară
Vede prin judeţe-n cale,
Încercări industriale,
Că cele Mari s-au dus pe apă
A ajuns lumea la sapă
la sapă şi rogojină
dar cine poate acum s-o spună?!
Nu-I păşune, nu sunt văi,
Mânaţi măi, hăi, hăi!
Şi colindând a noastră ceată
Pe glia cea albă toată
Ne primesc mănoase-n cale
Înţelenitele tarlale,
Omul-frate, holda–rară
Căci am dat-o acum în bară,
Grâu cu boabe cât furnica,
Lanuri ce nu fac nimica
Şi porumbii cât urzica,
Irigaţii terminate de ţigani,
Pământuri furate de barosani;
Pier vaci, oi cu lâna de zăpadă
S-a pierdut mioara din baladă,
Au murit şi păsări în şiraguri
Stupii nu mai au nici faguri,
Mere dulci azi importăm
Guvernul să-l lăudăm,
Tot înainte măi flăcăi
Hăi, hăi, hăi!
Dar iată, ceata voiniceşte
Către casă o porneşte,
Iar l-a despărţire vrea să spună
La mulţi ani şi voie bună,
La mulţi ani cu sănătate,
Pentru baroni fără păcate
Şi pentru noi toţi, fete şi flăcăi
Hăi, hăi, şi tot înapoi!
Comentariu prin georgepena — decembrie 30, 2008 @ 7:46 pm |