notă de Miron Blaga
Asistăm, de câteva decenii bune, la o demonetizare a conceptului de folclor, atât printr-o deplasare de sens a noţiunii, cât, mai ales, prin apariţia unor concepte şi noţiuni „noi”, care, cel puţin parţial, se suprapun peste înţelesul iniţial, bine configurat, al domeniului în cauză. Astfel, sintagme sau termeni – cu pretenţii de concepte – ca etnofolclor (!?), cultură tradiţională, etnologie etc. vin să bulverseze atât conţinutul respectivei discipline, cât şi terminologia ştiinţifică utilizată de cercetători în demersurile lor teoretice, creând confuzie în rândurile tineretului studios, al publicului larg şi, implicit, al specialiştilor din variatele manifestări ale realităţii culturii de sorginte populară (ţărănească, rurală). S-a ajuns până acolo încât se vorbeşte despre un „folclor de mahala”, altul „al copiilor”, sau chiar de un „folclor urban”, după cum, în muzica tradiţională, de exemplu, sunt incluse şi cântece patriotice, de muzică uşoară, romanţe etc. Ca să nu mai vorbim de definirile folcloristicii sau etnologiei, ale etnografiei sau artelor vizuale tradiţionale, care întrec până şi numărul cercetătorilor şi specialiştilor! Să ne mai gândim, apoi, la caracteristicile folclorului şi să încercăm să înţelegem ce minte creaţă poate utiliza sintagma şi titulatura ansamblu folcloric profesionist?!…
Ceea ce ni se pare, însă, cel mai trist este faptul că cercetătorii şi specialiştii care au contribuit la această degringoladă sunt, în primul rând, oameni de birou, rupţi de realitatea din teren şi cea conservată, „cetitori” de studii occidentale care vizează alte realităţi şi alte fapte de cultură.
Fără a intra în detalii, considerăm că o uniformizare a terminologiei şi o definire clară a conceptelor se impune cu stringenţă. Fiindcă, de exemplu, a utiliza tradiţie şi tradiţional pentru realităţi „moarte” sau pentru încercări de impunere a unor realităţi noi, ele însele nesedimentate şi precizate, este mai mult decât superfluu. Iar spiritul mimetic, care preia după ureche această terminologie „modernă”, nu face decât să anime „balamucul”.