În numele dreptatii în cazul Cezar Ivanescu va trimit un scurt pasaj dintr-o ultima scrisoare care îi era adresata domnului Nicolae Manolescu – presedinte al USR…„Ceea ce ma intereseaza aici este sa va fac evidenta situatia grotesca în care am fost pusi de lipsa de profesionalism al Directorului de imagine si comunicare al USR: dupa primele anunturi murdare ale presei, din 30.01.2008, Directorul de imagine si comunicare al USR (ca si toti semnatarii stirii calomnioase, toate mediile etc.) trebuia sa acceseze site-ul CNSAS si sa vada ca în 2008 nu este nici un comunicat de presa oficial (nu s-au tinut audieri, nu s-au dat verdicte etc.), singurul text truvabil fiind Ordonanta de urgenta Nr. 1 din 6 februarie 2008; concluzia logica: de la agentia de stiri NewsIn, locul 1 în topul asasinilor, si pâna la ultima publicatie amarâta sau post de televiziune (Otv de exemplu) si pâna la si mai amarâta noastra USR, toate se fac complice la actiunea de linsaj mediatic exercitat asupra-mi timp de o saptamâna: a trebuit sa declar greva foamei la vârsta de 66 de ani, luni, 4.02.2008, ora 1200, în Sala cu oglinzi din sediul USR, pentru ca marti, 5.02.2008, Comitetul Director al USR sa dea Comunicatul mai sus citat, eu putând între timp sa dau ortul popii: Comunicatul trebuia dat pe 31.01.2008 (conform Statutului USR, cap. 1, art. 1 si 2) si fara vreo interventie din parte-mi; a trebuit sa declar greva foamei la 66 de ani pentru ca traiesc într-o tara de criminali: o vor plati, sper… Pentru saptamâna de teroare suportata cu viata mea…”.Moartea poetului de geniu Cezar IvanescuPoate ca moartea poetului Cezar Ivanescu, poate ca aceasta moarte suspecta si profund dramatica a poetului de geniu Cezar Ivanescu, cauzata în principal de o culpa primordiala, de natura morala, nu se va dovedi a fi fara consecinte… Am dori ca urmarile sa fie în mod special unele de transfigurare profund crestina, de asanare morala si de sensibilizare a societatii civile. Drame totale se petrec în preajma noastra zilnic, minut de minut, si chiar daca nu sunt în mod direct ale noastre ar trebui sa ni le asumam daca nu din empatie, fie macar dintr-o decizie matura si constienta, pentru a nu deveni o societate dezumanizata, guvernata de o lipsa totala de repere morale, în fapt o societate fara de viitor.

„Cum infrunta poetul Cezar Ivanescu aceste timpuri?

- In mod diferit si daca vreti de la sezon sa sezon. Acest deceniu pentru mine (am si spus-o in alte interviuri) a fost cel mai greu interval din viata mea, cel mai dificil si cel in care m-am acomodat cel mai greu. Vremurile de tranzitie, care la romani dureaza de pe la inceputul veacului (regina Maria este cea care a lansat sintagma – epoca de tranzitie) le-am infruntat tot mai usor pe vremuri si mai dificil in ultimul deceniu. Pentru ca daca inainte de 1989 eram un anticomunist fara probleme si stiam cum ma situez in raport cu puterea si cu ceea ce se intimpla (anticomunist – nu disident, pentru ca disidenta s-a facut, cum bine spune si termenul – de la partidul comunist. Adica au fost comunisti care din convingere, din interes, din diferite influente straine, au devenit disidenti, au inceput sa combata comunismul din interior s.a.m.d. Toti, insa, fireste – cu o anumita funie legata bine de spate).

Adevaratii artisti insa lucreaza fara plasa de asigurare. Daca se intimpla sa cada – mor. Saltul e mortal. Eu am fost, daca vrei, saritor la trapez fara plasa toata viata. Acesti 10 ani eu nu-i consider deloc nici democratie cum se pretinde in Romania, nici libertate, nimic altceva nu sint acesti 10 ani decit o prelungire sinistra, ceausista. Adica toate racilele ceausiste au fost duse la ultimele lor consecinte. Puterea pe care o detinea un singur personaj a fost impartita la citeva mii de personaje, toate imbogatite peste noapte, devenite, aceste personaje, mici tirani ai Romaniei.“

Poetul n-are vârstă şi vorbeşte în poezii!

În viaţa asta cu bravare
şi plină de fantasme,
mi-a fost dat să văd
păcate şi de toate;

deştepţii să câştige,
proştii să adaste-
în viaţa asta cu schimbare
şi plină de contraste.

Cine-i sus şi tare,
fuge de năpaste,
gloria la dânşii,
foamea doar la gloate;

în viaţa asta cu bravare
şi plină de sarcasme,
mă-ntunecă trădarea
feţelor mascate.

George PENA

Cum sa nu-l urasca mascaricii vremurilor noastre, ‘oamenii noi’ rezultat hidos al melanjului comunist-postdecembrist samd.?

Nimeni nu-i profest in tara sa…

Ce sa inteleaga M. Dinescu din tragismul devorator de viata, din subtilele imagini, acelea pe care le elogia si Noica atunci cand ii spunea lui C. Ivanescu ca ‘peste tot in poezia dumitale simt ceva sacru…’, din toata candoarea scrisului divin al acestui imens si tragic artist?

Cu ce senzori sa perceapa acest troglodit de M. Dinescu, slobozit si slobod la gura rafinamentul scriiturii lui Ivanescu?

Cu senzorii care i-au fost implementati la Academia de Partid St. Gheorghiu, cu cei pe care i-a primit in dotare la inscrierea in PCR?

De altfel M. Dinescu pare cuprins de un microb al nebuniei pt ca nu mai percepe gravitatea niciunui lucru de pe lumea asta, fie el din domeniul legislativ, moral, intelectual…

Aflat intr-o postura evidenta de ilegalitate, fiind intr-un vadit conflict de interese conform legilor in vigoare in anul de gratie 2008, in Romania, declara nici mai mult nici mai putin decat “Ca-l doare in C–R ca este incompatibil!” /fiind si in Colegiul CNSAS – functie asimilata celei de Secretar de Stat si in Consiliul director al ziarului Cotidianul/. Atunci, noi, solidari cu aceasta durere strict pozitionata dpdv anatomic si oarecum jenanta nu-i putem dori, cu toata compasiunea de care poate da dovada un popor crestin, decat dureri mult mai rafinate… pentru inceput, poate de cap… in viitor speram din tot sufletul si unele legate de ce nu, de procese? Ar trebui totusi la un moment dat sa raspunda si in fata instantei judecatoresti, ca doar n-om astepta totul de la instantele divine, nu?