versuri de Caşin Popescu
De-aş trăi ca piatra-n munte
să mă calce ciutele
ciutele şi oile
să mă spele ploile
ploile nevoile
să mă uşte soarele
soarele dogoarele
să mă bată vânturile
vânturile viforile
să-mi înalţe gândurile
să le poarte’n depărtări
peste munţi şi peste plaiuri
- în dulci sunete de naiuri -
până’n cerul cel de zări
spre ferecatele cărări,
N’aş mai pribegi prin lume
fără casă
fără nume
fără steme boiereşti
fără graiuri ca’n poveşti,
întrudind în timpul-har
puind pietre de hotar
în pământ strein, barbar…
S’ar deschide atunci în zări
- de pe-un munte românesc -
ferecatele cărări
cu străluc Dumnezeiesc…
17 august 2007 în Offenburg – Germania
